Maradona

Între două meciuri, Grecia – Nigeria şi Franţa – Uruguay, m-am uitat pe HBO la “Maradona” lui Kusturica. L-am revăzut pentru a zecea oară cred. Îi ştiu deja toate replicile! E absolut încântător şi emoţionant în acelaşi timp. Am revăzut aşadar “Maradona” la doar câteva ore după ce Argentina lui Maradona devenea prima echipă calificată în optimi în Africa de Sud.

Argentina a reuşit cu Maradona ceea ce nu a reuşit cu alţi antrenori, mai antrenori decât Diego. Îl iubesc pe Maradona, aşa că nu pot fi decât subiectiv atunci când vorbesc despre cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Doamna Anişoara, care n-are nicio treabă cu fotbalul, mă întreba cum se explică faptul că Argentina a făcut 6 din 6 în Africa de Sud, informaţie pe care eu i-am adus-o la cunoştinţă. “Îl iubeşte Dumnezeu”, i-am răspuns.

Şi nu cred că exagerez atunci când afirm asta. Maradona şi-a forţat destinul în mai multe rânduri, ca orice geniu. Dumnezeu l-a răsfăţat, permiţându-i multe, încântat şi El de Diego.

Aseară m-am bucurat pentru Uruguay, astă-seară pentru Mexic, naţiuni pentru care un succes la Mondiale e sărbătorit aşa cum francezii, ori alţi aristocraţi ai lumii, nu ştiu să o facă.

Îmi închipui ce a fost aseară în Uruguay sau astăzi în Argentina şi Mexic. Asta, aşa, ca să moară imperialiştii de necaz!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *