Eram in 1985, parca, la nunta matusii Sanda, sora cea mica a mamei, intr-un separeu al restaurantului Bulevard din Ploiesti. Chiar linga Casa Casatoriilor. Nu a fost o nunta mare. 40 de invitati, ceva de genul asta. Si ne plictiseam de moarte. Intr-un alt separeu, ceva mai multa agitatie. Bagam capul pe dupa perdea si spionam. Muzica nu se dadea asa tare ca acum, asa ca o simpla draperie, d’aia veche insa, groasa, era suficienta pentru a gazdui mai multe evenimente in aceeasi incapere fara pereti despartitori. La un moment dat, la vecini isi face aparitia un video! E legat rapid la un Telecolor si incepe haosul. Muzica, tata. Nu doar ca o auzeai, dar o si vedeai. Adica pe ei, pe interpreti, toata spuma anilor ”80. Ne-am apropiat, nimeni nu ne-a zis nimic si, practic, ne-am mutat la vecini. ”Bai, gata, liniste, l-am adus pe Michael”, striga unul. Era Thriller. Il aveam si eu acasa, pe un disc de vinil, adus de prietenul meu Laurentiu, de la parter, din Bulgaria. Scria pe el ”’Maical Djekson”! Traducere pe litere. Nu vazusem pina atunci nici un clip de pe Thriller, desi el fusese lansat prin ”82. Unde sa vezi, ca la video cind mergeam, aia nu bagau decit filme, rar muzica. ”Ce credeti ca e aici, filarmonica, Casa Sindicatelor’, ne luau la zor tiganii de pe Torcatori, unde mergeam sa mai vedem cite un film la minunea anilor ”80, ‘VIDEOUL’.’
Captivati de Michael, am uitat de nunta matusii Sanda, la care eu si fratele meu, Edi, reprezentam familia Dobre. Cind am realizat ca trecusera mai multe ore in care vazuseram pe Telecolorul instalat in separeul vecinilor si inceputurile carierei lui Michael, era prea tirziu. Spasiti, am dat draperia la o parte, si am revenit la locurile noastre. Mai erau doar apropiatii mirilor. Cei de virsta lor, se-ntelege. Am dat plicul, am spus poezia cu Casa de Piatra, vrajeala ieftina, si am dat sa plecam. “Ne pare rau ca n-am avut si noi Video”, a venit intepatura matusii. Pai cum sa ai video, cind costa 30-40 de mii de lei, cit jumatate de apartament sau de Dacie?!!! Ironia Sandei nu ne-a ajuns din urma. Si daca ne atingea, nu mai conta. Il vazusem pe Michael cu al sau diabolic Thriller. Restul nu mai conta.