Micii lorzi ai balonului oval

Pe terenurile de la „Arcul de Triumf”, copiii de toate vârstele învaţă ABC-ul unuia dintre cele mai frumoase şi mai nobile sporturi, rugby-ul
Stejărel, mascota echipei naţionale, este prezent la toate competiţiile celor mici pentru a-i încuraja

Avem un sport de echipă care n-a lipsit până acum de la nicio Cupă Mondială. E recunoscut ca unul dintre cele mai bărbăteşti sporturi, chiar dacă e practicat în ultima vreme şi de fete. Lângă Arcul de Triumf din Bucureşti, poate în cea mai frumoasă zonă a oraşului, se află inima rugbyului românesc.

Aici se găsesc laolaltă sediul federaţiei, stadionul „Arcul de Triumf”, arena unde naţionala dispută meciurile de pe teren propriu, precum şi terenurile unde se pregătesc viitorii rugbişti. În fiecare sâmbătă, începând cu ora 10.00, două sute de copii se întrec pe categorii de vârste. E o plăcere să-i priveşti. Sunt şi fete şi băieţi care învaţă ABC-ul unuia dintre cele mai frumoase sporturi.

Totul a început ca o joacă

„Sunt 10 echipe de copii sub 10 ani, 12 echipe sub 12 ani şi alte 12 echipe sub 14 ani. Toate sunt din Bucureşti”, ne lămureşte Daniel Mitrea, manager relaţii internaţionale în cadrul FR de Rugby. Daniel, împreună cu fratele său, Ştefan, a pus bazele unei asociaţii, Şoimii, unde copiii vin şi învaţă rugby. „La început a fost o joacă pur şi simplu, în care foloseam balonul oval. După ceva vreme am început să facem rugby specific vârstei. Un rugby non-contact”, spune Daniel Mitrea.

„Fiecare dă cât poate”

La Şoimii, dar şi la alte cluburi şi asociaţii, micii rugbişti nu plătesc nimic. Sau aproape nimic. „Nu există taxe. Părinţii mai strâng bani, cum a fost şi în această iarnă, pentru a achita chiria locaţiei unde ne pregătim. Suma e undeva în jur de 100-110 lei. E ca la biserică, dă fiecare cât poate”, explică Daniel, care are la antrenamente inclusiv copii de patru şi cinci ani!

Ce îi determină pe copii să facă rugby? „Vin în primul rând să facă sport, pentru ca mai apoi să descopere spiritul rugby-ului. Copiii sunt atraşi de principiile de bază ale acestui sport extraordinar: respect, solidaritate, spirit de echipă”, ne lămureşte Daniel. El spune că lucrul cu părinţii e mult mai greu decât cel cu copiii: „Părinţilor trebuie să le schimbăm mentalitatea în primul rând. Spun asta pentru că mulţi nu îşi dau copiii la rugby din cauza unor idei preconcepute”.

Daniel Mitrea nu crede că rugby-ul e un sport mai periculos decât altele: „Toate sporturile sunt până la urmă periculoase. Cu ce e mai periculos acest sport decât fotbalul, de exemplu? La nivelul celor mici se practică un rugby non-contact. Copiii învaţă să se protejeze, să aibă curaj. E foarte important pentru viitorul lor ca rugbişti să le eliminăm frica încă de la o vârstă fragedă”.
Uneori, la antrenamente, copiii sunt vizitaţi de foşti sau actuali internaţionali, pe care îi bombardează cu întrebări dintre cele mai diverse.

„Paşaport spre libertate”
Copiii nu practică rugby-ul doar la „Arcul de Triumf”. Există şi alte câteva cluburi unde cei mici pot deprinde tainele sportului cu balonul oval. RC Pantelimon şi Steaua sunt două dintre centrele puternice. Rugby se practică şi la Griviţa, dar şi la Dinamo.
În provincie, Braşovul şi Gura Humorului se pot lăuda cu centre importante. „A mai apărut unul la Băicoi, Aurora se numeşte, extraordinar de dinamic”, punctează Daniel Mitrea. „E un paradox”, continuă el, „rugby-ul se dezvoltă în tările cu probleme economice. Pentru mulţi, rugby-ul e paşaportul spre libertate. Noi suntem undeva la mijloc, într-o zonă gri, de confort. Nu ştiu când o să ieşim”.

(Text apărut în “Sport Junior”, publicaţie exclusiv print, ce se distribuie lunar împreună cu Evenimentul zilei)