Într-o țară sufocată de politică, într-o zi în care România s-a împărțit iarăși (Doamne, pentru a câta oară?) în comuniști și anticomuniști, în nostalgici și în liberali, în viteji de conjunctură și în lași, naționala feminină de handbal a României a mai făcut o ispravă. A bătut Ungaria! Naționaliștii de duzină să nu își frece palmele de satisfacție. A fost doar un meci, într-un sport în care politica și resentimentele de doi lei nu își au loc nici măcar la peluză.
Prima reprezentativă feminină de handbal a României, națională condusă de un străin, Ambrosio José Martín Cedres, pe care, culmea, ungurii l-au adoptat, a mai predat o lecție. De handbal și de viață. Fetele astea, e adevărat, plătite bine pe unde joacă, dar nu asta e problema, n-au treabă cu politica, cu alegerile, nici măcar cu Moș Niculaie ori cu Moș Crăciun. S-au dus în Suedia și se bat pentru onoare, când, fie vorba între noi, puteau să nu meargă sau să se ducă și să facă act de prezență pentru a se întoarce apoi, tipic românește, acasă, la sarmale, la bârfe, la mizeriile de zi cu zi.
Fetele astea ne-au mai oferit o bucurie într-o zi în care unii au jubilat aiurea, iar alții au suspinat după clipa în care au avut ocazia să schimbe meridianul, dar nu au făcut-o. De frică, din prostie sau din prea mult naționalism. Nu mai contează. Dacă Ambrosio José Martín Cedres ăsta ar candida la orice funcție publică din România l-aș vota cu ochii închiși. Aș intra cu fetele mele în cabina de vot și mi-aș face un selfi cu buletinul, așa cum am procedat atunci când l-am ales pe mutul de Iohanis. Și aș plânge, așa cum am plâns în ’96, când am înfrânt, votând, „FSN”-ul lui Iliescu, crezând până la disperare în Alianța Civică și în Emil Constantinescu.
Știu, voi ăștia mai tineri, ăștia care puteați schimba ceva azi, dar nu ați ieșit la vot, n-ați auzit nici de Alianța Civică și nici de Emil Constantinescu. Așa cum n-ați auzit de nicio personalitate marcantă a acestei țări. Nici măcar de Ambrosio Martín… Voi știți doar de Gigi Becali, de Teo Trandafir, de Salam, de Adrian Minune și de ProTV.
Am luat-o pe arătură. Am plecat de la handbal și am dat-o în politică! Nu aici am vrut să ajung. Am vrut doar să spun că suntem incapabili să înțelegem, cei mai mulți dintre noi, sacrificiile pe care le fac unii români, în cazul de față handbalistele lui Ambrosio Martín, pentru România, pentru imaginea acestei țări, pentru unii dintre noi, care încă ne mai hrănim cu astfel de chestii, poate unica sursă de calorii… Mulțumesc, fetelor!
foto: http://swe2016.ehf-euro.com