De fapt nu mai am somn! Am adormit pe la ora 20.30, chiar înaintea fetelor, iar pe la 2 dimineaţă, de caraulă… E deja 5, aşa că nici gând să mai închid ochii, iar la orizont … o zi cam nasoală. De o oră stau pe blog şi încerc să-i găsesc o faţă nouă, să fac, aşa, o schimbare. M-am chinuit puţin pentru că vroiam să-mi rămână pe prima pagină, adică la vedere, şi legăturile, şi categoriile, şi arhiva. Mai ales că acum, pe arhivă, apar numărul exact de postări pentru fiecare lună muncită în blogosferă. Cam asta e. Era să uit: am citit un editorial superb pe Dilema veche. Al lui Pleşu despre un personaj care ne arată exact cât de rău a ajuns România.