- Ți-ai dracu’ de ploieșteni! Cum v-ați combinat voi! Nelu Ploieșteanu’ și Adi Ploieșteanu’! Hai, dați-i drumul, ne vedem la cârciumă, zice Gândacul, un amic de șpriț de pe vremuri, omul care mi-a oferit șansa de a-l cunoaște personal pe nea Nelu Ploieșteanu, pe a cărui muzică de petrecere am crescut.
Pentru nea Nelu am avut din prima secundă o slăbiciune uriașă, logică până la urmă. Numele de scenă îmi mergea direct într-una dintre cămările inimii. Auzi, Nelu Ploieșteanu! Ce frumos sună! Și nu Nelu de la Ploiești, cum și-ar spune maneliștii… Din pricina lui Nelu Ploieșteanu am fost destul de aproape de a semna la începuturile mele ca jurnalist cu numele de Adrian Ploieșteanu. Asta pentru că intrarea mea abruptă în jurnalismul sportiv i-a surprins până și pe șefii de la Evenimentul zilei, care m-au întrebat: „Nu mai ai vreun nume? Mai e un Adrian Dobre la Gazeta sporturilor, e mai vechi decât tine. Cum naiba să te semnăm?”. Am oscilat între două variante: Adrian Ploieșteanu și Adi Dobre. Din decență, deși habar nu aveam cât va dura viața mea de jurnalist sportiv, m-am oprit la cea de-a doua variantă. Dacă aș fi știu!
Nea Nelu a fost unul dintre cei mai tari interpreți de muzică lăutărească din istorie. Liga Campionilor, tati.
Am derapat de la poveste așa că mă întorc la începuturi! În bombănelile Gandacului am urcat în mașina lui nea Nelu Ploieșteanu. Avea numere de Bulgaria! Conducea și fuma. Fuma și conducea. Doamne, cât fuma.
- Nea Nelu, zic. Dacă le povestesc mâine tovarășilor că am mers cu mătăluță în mașină și că în seara asta mi-ai cântat la ureche, să mor dacă m-or crede!
Nea Nelu fusese adus la petrecerea la care participasem ceva mai devreme de Gândacul, amicul nostru, prieten la cataramă cu marele artist. Sătul de muzica ce răzbătea din difuzoarele restaurantului în care ne aflam s-a ridicat de pe scaun și ne-a zis:
- Sun după nea Nelu Ploieșteanu să vină să ne cânte ceva. Aseară mi-a cântat ultima oară, dar deja îmi e dor de el.
Nu am crezut că îl va aduce. Peste o jumătate de oră însă nea Nelu intra în local alături de acordeonistul său, îmi scapă numele. - Băieții mei, vă cânt până la ora 23.00, după care, dacă doriți mergeți cu mine, avem o cântare undeva aproape de podul Mărășești.
Cum să refuzi o asemenea invitație?! Așa am urcat în mașina lui Nelu Ploieșteanu. Până la destinație ne-am povestit viețile de prahoveni. Am intrat în cârciuma plină, aflată la demisolul Hotelului Dalin de pe Bulevardul Mărășești, alături de nea Nelu. Cu pieptul înainte, ca de curcan!
Nea Nelu, pe numele său din buletin Ion Dumitrache, era din Ciorani, o localitate din județul Prahova situată pe drumul vechi spre Marea Neagră. Drumul prahovenilor către mare! În Ciorani, îmi spunea tata când eram copil, sunt cei mai aprigi mâncători de semințe! M-am convins traversând localitatea într-o noapte de vară slalomând printre grupurile de mâncători de semințe, aflați acolo ca la un Campionat Mondial al spărgătorilor de bomboane agricole!
Nea Nelu Ploieșteanu a fost unul dintre cei mai mari interpreți de muzică de petrecere din istorie. A încântat generații întregi, de la oameni simpli, care așteptau ziua de salariu ca pe una a eliberării, singura zi în care își permiteau să fie serviți la masă, să bea un vin bun, să mânânce o friptură și să îl asculte live pe nea Nelu la vreuna din cârciumile unde cânta, și până la actori, oameni cu carte îndrăgostiți de muzica de petrecere adevărată, îndrăgostiți de nea Nelu.
Nea Nelu Ploieșteanu era de o modestie teribilă, enervantă. Îi știam dramele prin care a trecut. Nu se plângea însă niciodată. Nu nouă. Poate lui Dumnezeu.
Ultima oară ne-am văzut întâmplător într-o parcare din incinta Casei Scânteii. I-am și arătat fereastra de la etajul doi de deasupra noastră.
- Nea Nelu, acolo, sus, la „doi”, am debutat ca jurnalist sportiv.
La una dintre petreceri i-am dat și un exemplar „La masa presei”! A crezut că fac mișto de el! Mi-a promis că o va citi. Sunt sigur că nu a avut timp. Acum însă are…
Drum bun, nea Nelule! Într-o zi ne vom revedea. Și am să te rog să îmi cânți din nou ceva. Până atunci te voi asculta pe Spotify, așa cum o fac fără încetare de când am auzit că te-a faultat băiatul ăla cu numărul 19 pe tricou, arză-l-ar focu’ să-l ardă! Auzi, Spotify! Unde a ajuns tehnologia! Nea Nelu, știi ce e frumos? Că tehnologia s-a dat după mătăluță și nu invers!
Nea Nelu Ploieșteanu, tati… Dumnezeu să-l odihnească…
