Ninge în Mexic. Ce frumos e!

În sfârşit, baba iarna a venit! Ninge! Nu aşa cum ar trebui, dar ninge. Parcă altfel simt acum apropierea sărbătorilor. Zăpada s-a aşezat şi peste Mexicul meu. Nici nu îmi închipuiam că Mexicul poate fi atât de frumos. A trebuit să vină iarna şi prima ei zăpadă ca să ajung la concluzia asta. Gunoaiele au dispărut sub pătura de nea, ceea ce transformă Mexicul într-un cartier ca oricare din Bucureşti. Din păcate, zăpada se va topi în cele din urmă.
Îl ascult pe Ştefan Hruşcă, cu inegalabilele sale Colinde. Afară ninge. Îmi lipsesc însă fetele. E prima oară când nu întâmpinăm iarna împreună. Mâine dimineaţă am să merg mai devreme să le duc la şcoală, pentru a mai zăbovi pe stradă, prin zăpadă. Ca o coincidenţă, azi, când a dat prima zăpadă în Bucureşti, am achitat cazarea pentru Sölden. Am uitat să vă spun: după un an de pauză, merg din nou cu fetele la schi, în Austria! Nu ştiu câţi bani vom avea la dispoziţie, dar parcă nu mai contează. O săptămână la Sölden, printre oameni civilizaţi, toţi pasionaţi de un sport pe care gigi becali, de exemplu, nu-l va agrea niciodă, face cât un an petrecut în România. Mergem să ne clătim puţin creierul. Eu nu le am cu schiul, dar mor după atmosfera de acolo. Şi apoi, voi fi cu fetele! Acesta e cel mai important amănunt.
Ninge în Mexic. În celula mea e cald. Prea cald chiar. Am oprit căldura, deşi n-am repartitor. Nu pot consuma doar de dragul de a consuma sau pe principul “dacă tot plătesc, măcar să consum”.
Mor pe cei care înjură iarna şi plâng după curul verii. N-am nimic, Doamne fereşte, cu vara, dar toate trebuie să se săvârşească la timpul lor. Nu vedeţi că nu mai avem decât două anotimpuri? Pe vremuri, la ora asta, dădeam deja zăpada de două-trei ori. Acum… Cineva ar putea să mă contrazică şi să-mi aducă drept argument iarna trecută, când am fost acoperiţi de nămeţi. Da, dar a venit mult mai târziu. Şi ce a urmat apoi? Câteva luni de secetă, care au ucis totul. La fel va fi, cu siguranţă, şi vara viitoarea. Şi peste doi ani, şi peste trei, şi peste patru…
Peste câteva zile vom sărbători Crăciunul. Mi se pare cea mai frumoasă sărbătoare din calendarul creştin. Mai frumoasă, dacă se pot face comparaţii în acest sens, chiar decât Paştele. Ştiu, Paştele are o semnificaţie aparte, dar, pe bune, mie îmi place mai mult Crăciunul. Poate şi datorită tuturor datinilor legate de naşterea Domnului. Colindele mă rup în două! Nu neapărat cele ale lui Hruşcă, pe care le ascult chiar în timp ce scriu aceste rânduri. Am dat pe net peste câteva colinde interpretate de Corala Mitropolitană Timiş. De mare excepţie! Am ascultat-o pe Veta Biriş, dar şi pe mulţi alţi interpreţi de muzică populară cântând colinde. Am descoperit, la un moment dat, pe “Trilulilu” un purpuriu de colinde din Ardeal! 61 de colinde interpretate absolut incredibil. Căutaţi-le, vă rog, şi ascultaţi-le. Ţin loc de medicament, vă garantez!
Gata, mă bag la somn. Iar s-a făcut târziu, iar mâine, după cum ştiţi, trebuie să duc fetele la şcoală! Noapte bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *