Performanţa echipei lui Ioan Ovidiu Sabău a îngropat definitiv trecutul ciudat al unei echipe care ateriza, din ordin politic, pe Bega, acum şapte ani.
Eliminarea echipei Şahtior Doneţk, ultima câştigătoare a Cupei UEFA, se alătură marilor izbânzi ale fotbalului timişorean obţinute de-a lungul timpului. Egalul de miercuri noapte nu e cu nimic mai prejos decât victoriile în faţa unor grupări precum Celtic Glasgow, West Ham United, ori Atletico Madrid, şi e la fel de fabulos ca acel 1-1 cu Real Madrid din 1992, în ciuda înfrângerii fără drept de apel din returul de pe “Santiago Bernabeu”.
După ani în care pe Bega scandalurile au ţinut locul performanţelor, timişorenii şi-au redescoperit, în sfârşit, echipa de suflet. Suporterii şi fotbaliştii timişoreni şi-au dat mâna încercând să facă abstracţie de circumstanţele în care fotbalul a renăscut pe Bega. De miercuri noapte, Pantilimon, Nibombe, Alexa, fraţii Karamian şi Gigel Bucur sunt egalii unor fotbalişti precum Păltinişanu, Dembrovschi, Anghel, Nucă, Manea sau Vişan, cei care scriseră până acum istoria lui Poli.
Între cele două generaţii nu mai există nicio prăpastie şi nici măcar vreo afacere de făcut. După eliminarea echipei lui Mircea Lucescu, Claudio Zambon, cel care se laudă că deţine în acte clubul Poli Timişoara, poate arunca hârtiile la gunoi.
Adevărata Poli Timişoara e formaţia lui Neluţu Sabău, cel care spunea în momentul tragerii la sorţi că “cine nu crede în calificare să-mi spună şi nu va juca”. Un Neluţu Sabău declarat inapt pentru stagiul militar la Dinamo. Timişoara ar trebui să-i mulţumească şi lui Toni Doboş, cel care a mutat Fulgerul Bragadiru, botezată ulterior AEK Bucureşti, pe Bega în 2002.
A fost o decizie politică. La şapte ani distanţă, Timişoara simte în piept aerul rarefiat al Ligii Campionilor, iar pe lista victimelor Banatului fotbalistic, lângă Celtic, apare şi numele lui Şahtior, adică a cincea echipă din lume în clasamentul Federaţiei Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului pe luna trecută.
> Articol apărut şi în ediţia online a cotidianului Evenimentul zilei de joi, 6 august.
Adi, stiu ca nu are legatura cu Timisoara dar am dat peste textul asta si as vrea sa arunci o privire si tu…Scuze pentru off-topic.
Nu exista, in acest moment al istoriei, o presa independenta in America. O stiti si o stiu! Nici unul dintre voi nu indrazneste sa scrie opinii oneste, si daca ati face-o, stiti dinainte ca nu vor fi niciodata publicate. Sunt platit in fiecare saptamana pentru a-mi tine opiniile oneste in afara hartiei de care sunt legat. Altii dintre voi primesc salarii similare pentru lucruri similare si oricare dintre voi ar fi atat de inconstient incat sa scrie opinii oneste ar ajunge pe strada cautandu-si o alta slujba. Daca as fi permis opiniilor mele oneste sa apara intr-unul din articolele mele, nu as mai avea aceasta ocupatie in mai putin de 24 de ore.
Treaba jurnalistilor e sa distruga adevarul; sa minta de-a dreptul; sa perverteasca; sa denigreze; sa se gudure la picioarele diavolului si sa isi vanda tara si rasa ca sa-si castige painea de fiecare zi. O stiti si o stiu si eu, si ce absurditate e asta cand toastezi pentru o presa independenta?
Suntem instrumentele si vasalii bogatilor din spatele scenei. Suntem niste marionete, ei trag sforile si noi dansam. Talentele noastre, posibilitatile noastre si vietile noastre apartin altor oameni.
SUNTEM PROSTITUATE INTELECTUALE”
John Swinton, fost redactor-sef, New York Times, 1953