Au lăsat în urma lor doar praf și pulbere. După două decenii și jumătate de domnie, Mitică Dragomir și Mircea Sandu au transformat fotbalul românesc într-un Prîpiat, orașul-fantomă închis după accidentul nuclear de la Cernobîl de acum fix 31 de ani.
Judecați nu pentru infracțiunea de genocid (distrugerea deliberată și sistematică a fotbalului românesc), așa cum era normal, ci pentru dezafilierea abuzivă a unui club de mare tradiție, Universitatea Craiova, cei doi aud că au fost achitați. Asta e. Debarcați de mai bine de trei ani din posturile lor, Mircea Sandu și Mitică Dragomir nu au avut vreun stres în tot acest timp. S-au bucurat de aceeași mediatizare, au trăit în continuare ca niște sultani.
Nu mi-aș fi irosit timpul scriind despre doi dintre groparii fotbalului românesc dacă mintea mea bătrână nu m-ar fi dus cu gândul la un om care de 17 ani e hărțuit de justiția din România, în ciuda faptului că nevinovăția sa a fost dovedită de nenumărate ori, iar ceea ce a lăsat în urma, acest amănunt contează până la urmă, reprezintă cea mai bună probă cu privire la nevinovăția de care vorbeam.
Am fost zilele trecute la Agronomie. I-am făcut o vizită bunului prieten Romeo Crețu, fostul meu coleg de cameră, acum profesor universitar. M-am plimbat mai bine de o oră, am și întârziat la întâlnire din acest motiv, prin Complexul Agronomia. O spun cu mâna pe inimă că e unul dintre cele mai frumose Campusuri Universitare din România.
În anii 90, imediat după evenimentele care au propulsat în funcții de conducere (în toate domeniile) toate lichelele comuniste, Agronomia ajunsese o epavă. Fără studenți, fără bani, fără perspective. Cine mai avea nevoie de agronomi, de horticultori, de zootehniști? Nimeni în țara asta. Supraviețuirea și, mai apoi, înflorirea fostului Institut Agronomic Nicolae Bălcescu (denumirea actuală e mult prea sofisticată pentru mine!) se leagă de numele fostului rector. L-am avut decan de an înainte de 1989. Omul era făcut din alt aluat, după altă rețetă, occidentală probabil.
Asocierea Agronomiei în afacerea cu terenul de la Băneasa, acolo unde se află acum, printre altele, Băneasa Shopping City și Ambasada SUA, reprezintă și acum un exemplu de cum se face o afacere în interesul instituției pe care o reprezinți și nu pentru propriul interes. Un denunț al lui Gigi Becali (ne întoarcem până la urmă tot la fotbal!) a transformat viața unui om în calvar. De 17 ani! Nu cunosc decât un om judecat încă în acest caz, despre el vorbesc.
Mergeți în Agronomie, tati, plimbați-vă, stați de vorbă cu studenții, cu profesorii, cu plantele din grădina botanică, cu pomii ce străjuiesc aleile impecabile. Toți sau aproape toți vă vor spune același lucru.
În urmă cu mai bine de două decenii, Agronomia era pe butuci, iar în jurul perimetrului de la șosea roiau samsarii imobiliari. Acum, Agronomia e ruptă parcă din altă lume.
În urmă cu mai bine de două decenii, fotbalul românesc era unul dintre cele mai productive din Europa, iar naționala României una dintre cele mai bune din lume. Acum, fotbalul românesc e exact ce am spus în primele rânduri, un Prîpiat… Și nimeni nu va plăti pentru dezastrul nuclear care a distrus fotbalul românesc. Și nu a fost un accident, ca la Cernobîl, ci o explozie programată.