Olimpiada râsul-plânsului la români

Am văzut cea mai spectaculoasă ceremonie de deschidere din câte mi-am imaginat vreodată că pot exista. China a dat o lecţie întregii lumi. Sunt sigur că nu a vrut să demonstreze superioritatea societăţii sale, acest uluitor şi de neînţeles hibrid între socialism şi capitalism. China a vrut să arate lumii că este o forţă. Şi a reuşit încă din primele cinci minute ale ceremoniei de deschidere a Olimpiadei de la Beijing. În momentul în care fetele mele de doar 4 ani stau cu ochii lipiţi de televizor, admirând scenariul pus la punct de gazde în ani şi ani de muncă, înseamnă că, într-adevăr, ai realizat ceva măreţ. Când două ziare de sport, unicele, din fosta Republică Socialistă România îl dau ca main-event pe analfabetul din Pipera în timp ce flacăra olimpică se aprinde la Beijing, înseamnă că nu mai ai logică, nu mai ai raţionament, nu mai ai bun simţ şi că degeaba ne uităm, noi ăştia minoritarii, la lucruri serioase, pentru că miezul problemei e în cu totul altă parte. E trist să constaţi că involuezi, ca naţiune, în timp ce până şi o ţară precum China recurge la reforme absolut necunoscute pe malurile Dâmboviţei. Scriam acum două săptămâni, cred, despre personajul cel mai mediatizat din istoria românilor, un cioban, nu cel din Mioriţa, ajuns vedetă după ce a mânjit cea mai mare parte a mass-media. E până la urmă ceea ce merităm. Omul e multiplul nostru campion. Un campion al olimpiadei râsului şi a plânsului în acelaşi timp.

PS: De zile bune, în cotidianul Libertatea este promovat un şmecher. Un adevărat serial, despre un anonim, îmbâcseşte creierul şi aşa suprasaturat de mitocănii al românului. Un serial cu bani, curve şi papiţoi de doi lei pe post de vedete. Toate naţiunile lumii cultivă cultul personalităţii anumitor persoane, pe care sociologii şi psihologii le transformă în modele. Noi aducem în faţa copiiilor noştri cele mai bolnave exemple ale societăţii. Retardaţi mintal, oligofreni şi, repet, curve de cea mai joasă speţă sunt personajele la care visează românul injectat cu becalinism.

2 thoughts on “Olimpiada râsul-plânsului la români

  1. Pacat ca acest articol nu-l publica nimeni. Sincer nu ar trebui sa scrii tu la ziar ci sa se faca un ziar dupa tine, poate asa s-ar mai destepta un pic natiunea asta “manelizata la maxim”. Din pacate sunt roman… din fericire mai exista oameni ca tine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *