A fost dat și ultimul bilet pentru balul de anul viitor din Rusia. De fapt, nu a fost dat, ci a fost luat! De Peru! „Los Incas” merg astfel din nou la un Campionat Mondial de fotbal după o pauză de mai bine de trei decenii. Peru legase, atunci, la sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80, două calificări consecutive, Argentina 1978 și Spania 1982.
Doar două echipe din America de Sud (Argentina era calificată din oficiu) au mers la Mondialul din 1978, Brazilia și Peru. Atât! Că așa erau vremurile.
Echipa aia din Argentina a fost printre primele echipe naționale care m-au fascinat. Printre vedetele echipei pregătite de Marcos Calderón se numărau nebunul de Ramon Quiroga în poartă (adevărat libero!), Juan Carlos Oblitas, fenomenalul Héctor Chumpitaz, căpitanul echipei, Teófilo Cubillas, de departe starul echipei (Doamne, ce șut avea!). Mai era unul pe care îl chema Hugo Sotil. Ne plăcea nouă, băieților de pe Găgeni 88, de Sotil ăsta, pentru că numele lui era atât de apropiat de cel al lui Lucică Sotir, fundaș al Petrolului la prima promovare, din 1977!
Și îmi mai plăcea naționala Perului pentru un amănunt: echipamentul, cu acea diagonală ajunsă la mare modă ulterior, ca și pletele lui Mario Kempes de la același Mondial. Inclusiv Petrolul a avut în anii 80 un echipament cu acea diagonală lansată la Mondial de Peru, dar, totuși, mult mai devreme de argentinienii de la River Plate. Nu văzuserăm noi însă prea multe imagini cu River Plate.
La acel Mondial, Peru câștiga o grupă din care mai făceau parte Olanda, care avea să joace finala, Scoția lui Dalglish și Gemmill, și Iran. Mulți ani nu am înțeles cum a putut pierde Peru acel meci cu Argentina, 0-6, ultimul din faza a doua a grupelor, rezultat în urma căruia Argentina ajungea în marea finală. Eram prea mici și prea curați ca să știm ce e ăla blat.
Peru merge la Mondialele din Rusia de anul viitor. După o pauză de mai bine de trei decenii și jumătate! Cu un argentinian pe bancă, Ricardo Gareca, fost coleg de generație cu marele Diego Armando Maradona, dar nu foarte cunoscut. Și fără mari vedete. Jefferson Farfán, cel care a marcat azi dimineață un gol în poarta Noii Zeelande, are o sută de ani! Credeam că s-a și lăsat. E prin Rusia, după doi ani petrecuți la Abu Dhabi! Christian Ramos, celălalt marcator (a fost 2-0 la Lima, după 0-0 la Wellington), joacă la Emelec, din Ecuador, e adevărat de 13 ori campioană, dar totuși din Ecuador. Căpitan e Alberto Junior Rodríguez, leat cu Farfán, acum la Universitario de Deportes, la el acasă, după ce a atins apogeul carierei la Braga și Rio Ave!
Peru – colecția de vară a anului 2018 e o poveste ca multe altele. O poveste despre muncă, suferință, credință, speranță, șansă, destin. Voi fi fanul lor la anul în Rusia!