Poporul român, metroul şi televizorul

Sunt convins că dacă Ceauşescu nu i-ar fi luat românului televizorul şi mâncarea, locuitorul din Scorniceşti s-ar fi stins de bătrâneţe şi condus la groapă cu tot onorul. Cei care i-au urmat lui Ceauşescu atunci, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, cunoşteau psihologia şi filozofia poporului român mult mai bine decât dictatorul. Aşa că, ziş şi făcut. Emanaţii l-au lipit pe român de micul ecran şi l-au îndopat cu tot ceea ce acesta visase sau văzuse în reclamele posturilor străine, prin reviste, ori prin filme. În ultimii 20 de ani, poporul român a fost atât de uşor de manipulat prin intermediul televizorului, încât i s-a şters de-a dreptul conştiinţa. Deja reacţionează la comanda. Sau, mai bine zis, la telecomandă. Ca într-un film, prost fie vorba între noi, românii nu ies din cuvântul scenaristului. Dependenţa de televizor a devenit o adevărată pandemie. Urât…

Am vrut să scriu încă de acum câteva luni despre “plasmele” de la Metrou, pe care conducerea “Metrorex”, aia de îşi trimite angajaţii în grevă taman în campania electorală, le-a cumpărat. La început am crezut că e vorba despre panouri de semnalizare, care să-l îndrume pe român spre Gara de Nord, ori ]n altă direcţie. M-am înşelat, însă. “Plasmele” cu pricina s-au dovedit a fi doar nişte nenorocite de televizoare, menite să-l ţină pe “bizon” cu ochii în ecran. Şi, între două trenuri, ori între o porţie de râs şi una de “cele mai sexi buze din lume”, românului i se bagă pe gât, calculat, otrava zilnică. O otravă plăcută, ca un drog, de care avea atât de mult nevoie, mai ales atunci când e obligat să pleace de acasă.

Cei mai mulţi dintre cei care circulă cu metroul se lasă ansteziaţi de micile ecrane, care nu le dau pace nici în subteran. “E bine”, îşi zic, “ne mai trece şi nouă vremea”. Nimic mai fals. La Metrou, televizoarele nu te educă, nu te fac mai bun. Te îndobitocesc iremediabil. Dumnezeu mi-a dat şansa să văd metroul din Londra, din Viena. Niciunul dintre ele nu are “plasme” ca la Bucureşti. Au în schimb indicatoare, care fac din metroul londonez, ori vienez, unul mult mai uşor de descifrat decât cel din capitala României.