Porto si Revolutia Garoafelor

Din cele 23 de titluri pe care le are in palmares, FC Porto a cucerit doar cinci in primii 85 de ani de existenta. A fost nevoie de “Revolutia Garoafelor” din 1974, care a indepartat regimul dictatorial ce sugruma nu doar Portugalia, ci si fotbalul lusitan, pentru ca “dragonii” sa poata respira in voie. Hazardul facuse ca cei care s-au perindat sub acelasi regim la conducerea Portugaliei sa fie fani ai Benficai! Pentru Porto, deceniile de umilinta s-au transformat intr-o forta motoare incredibila, care a metamorfozat clubul peste noapte. Ura, strinsa picatura cu picatura in anii dictaturii, a capatat valente de elixir. “Dragonii” au luat doua Cupe ale Campionilor Europeni, o Supercupa a Europei, doua Cupe Intercontinentale si o Cupa UEFA in doar 17 ani, intre 1987 si 2004. Au depasit cu mult palmaresul Benficai, ajunsa parca de blestemele celor care au iubit si iubesc Porto. Peste tot si peste toate, la Porto domneste un om care este considerat Mesia acestui club (scuzati blasfemia!). Se numeste Jorge Nuno de Lima Pinto da Costa. Este presedintele si patronul spiritual al “dragonilor”. Dovedit ca a dat bani si prostituate arbitrilor pentru binele clubului (este inca cercetat pentru asta), Pinto da Costa nu a fost vazut insa niciodata pe “Da Luz” dind din aripi la meciurile “vulturilor” doar pentru ca interesul lui Porto o cerea. I-a umilit pe rivalii de la Benfica ori de cite ori a avut ocazia. Ca o ironie a sortii, unul dintre cei mai iubiti jucatori din istoria Benficai, actualul capitan Nuno Gomes, si-a luat porecla de “Gomes” din dragoste fata de Fernando Gomes, marele atacant al “dragonilor” din anii ’80! Pinto da Costa e cel care a avut incredere in antrenori precum Jose Maria Pedroto, Artur Jorge, Jose Mourinho sau acest batrinel, de azi, Jesualdo Ferreira. Acesta este FC Porto. Pentru cei care nu stiau.

Hai ca v-am plictisit! Era sa uit. Stiati ca FC Porto a avut, in sezonul 1969-1970, un antrenor roman? Elek Schwartz, un evreu din Recas, plecat inainte de al doilea razboi mondial in Occident si care a trecut inclusiv pe la Benfica! Cu “vulturii” a si jucat o finala de Cupa Campionilor Europeni, pierduta, 0-1, pe “San Siro”, in fata lui Inter Milano, pregatita in acele vremuri de HH, Helenio Herrera. Povesti? Nu sunt povesti. E fotbal adevarat.