Nu am poză cu Mirel Radoi, adică eu cu el, deși aș fi putut avea. Nu îmi place să mă bag în seamă. L-am apreciat însă întotdeauna pe Mirel, deși a jucat la Steaua. Deh, nimeni nu e perfect. Nu e o afirmație de complezență. Aveam abonament la Steaua, deși eram ziarist. Mi-l achiziționam doar pentru a vedea meciurile Stelei de la Tribuna a II-a a stadionului din Ghencea alături de câțiva prieteni, nu neapărat steliști, ci, mai degrabă, oameni morți după fotbal. Printre ei, Valeriu Mihăilescu, prietenul meu drag, unul dintre cei mai mari petroliști și microbiști pe care i-am întâlnit în această viață. Se împlinesc imediat, în ianuarie, 15 ani fără el, fără Valeriu…
Țin minte că pe abonamentul de la Steaua era o fotografie cu Mirel Rădoi. În acțiune. Am și acum pe undeva printre catrafusele mele acel abonament.
Am fost acolo în 2008, în tribunele de pe „Letzigrund” din Zürich, când un coechipier i-a spart fața. Am și scris ceva pe blog despre incident la vremea respectivă.
Nu am crezut nici măcar o secundă în fantasmagoriile nașului său, care îl vindea săptămânal pe Rădoi ba la Manchester United, ba la Bayern Munchen, ba la AC Milan, ba la Real Madrid. Am apreciat faptul că, ulterior, Mirel Rădoi s-a dezis de personaj. Asta a fost o notă bună pentru el.
Astă iarnă am venit împreună de la Craiova, de la un turneu de sală. Mă autoinvitasem în mașina sa încă de la București, când mă întâlnisem absolut întâmplător la ultima benzinărie de pe Bulevardul Păcii. Nici măcar nu mă cunoștea. Sau, mă rog, nu făcea legătura.
Nu am cum să uit acel drum din decembrie 2017 făcut în mașina lui Mirel Rădoi, un Mercedes model 2018. Nu e nicio greșeală, omul avea mașină din viitor! Am povestit pe toată durata călătoriei. Mirel Rădoi îmi confirma impresia pe care o aveam față de el de ani buni, aceea a unui fotbalist cu capul pe umeri. Cred că era patru dimineață când m-a lăsat acasă. I-am dat la despărțire o carte de a mea, „La Masa Presei”. Cu autograf.
Mirel Rădoi va rămâne în memoria tuturor drept omul care a calificat naționala României U21 la turneul final al Campionatului European de fotbal din 2019, deși a preluat din mers echipa, iar o parte din muncă fusese făcută de alții, cărora Mirel Rădoi le-a recunoscut meritele.
Ca fotbalist, Mirel Rădoi putea mai mult. Mult mai mult. Și merita mai mult. A pus însă familia înainte de orice, ca cei mai mulți dintre noi. Și-a asumat acest risc, pentru că e cu adevărat un pariu riscant. Mirel Rădoi a câștigat acest pariu.
Mă bucur că aceiași jurnaliști care râdeau pe seama studiilor lui Mirel Rădoi se gudură acum pe lângă antrenorul naționalei de tineret. E și asta o victorie!
Mirel Rădoi are 37 de ani. E enervant de tânăr. În străinătate nu a jucat nici la Real Madrid, nici la Arsenal, nici măcar la Ludogoreț. Ca antrenor a debutat abrupt, așa cum a început și ca jucător. A ars etapele. A fost un norocos, având în jurul său oamenii de care avea nevoie la momentul potrivit. A avut inteligența să nu facă vreo revoluție la naționala de tineret, ci să continue ceva ce începuse bine. Iar Dumnezeu l-a ajutat. Sau a fost vorba tot de norocul ăla de care vorbeam mai devreme. Nu mai contează.
Nu știu dacă Mirel Rădoi a devenit sau va deveni un punct de reper, un moment „zero”, din care imaginea antrenorului român să se schimbe. Mirel Rădoi, ca și alții, unii poate necunoscuți, alții prea puțin cunoscuți, insuficient mediatizați, n-a mers la Școala de Antrenori înainte de examene cu sacoșa sau cu damigeana. A mers cu ambiția aia ce l-a caracterizat toată viața lui de fotbalist, moștenire genetică dată de zona în care s-a născut. Și asta chiar dacă nu a jucat la Real, la Arsenal sau la AC Milan, nu a antrenat pe la Becicherecu Mic, Filiași sau Vințu de Jos și nici nu a bifat vreo promovare în Diviziile C sau B.
Mirel Rădoi s-a lansat deja pe orbită. O spun din nou, a avut și șansă. Cei fără de noroc, la fel de îndrăgostiți de meseria lor ca și Mirel Rădoi nu au decât să spere în continuare. Să spere că fotbalul românesc se va curăța într-o bună zi de staliniștii care încă mai au influență, așa cum se întâmplă în toate domeniile din România, și că valoarea, competența și nu în ultimul rând rolul de model vor fi criterii de bază la angajare.
Am scris aceste rânduri despre Mirel Rădoi după ce am citit azi noapte online, adică moca, materialul scris de foștii mei colegi Mihnea-Petru Pârvu și Andrei Călin în Evenimentul zilei. Am să las linkul aici.
https://evz.ro/mirel-radoi-bac-antrenor.html?fbclid=IwAR00T3bmjvN5M9k1v5aPcKkLTnX4_DgH-eC8lpeMlHysS7R7ScyBvNXmqE8
- fotografii pescuite de pe net, căutând „mirel rădoi frf”. acum, s-ar putea ca fotografiile să nu fie a celor de la frf. oricum, mulțumesc!