Ruga pentru parinti

Nici cind nu le simt lipsa mai mult ca de sarbatori, fie Paste, fie Craciun. In ajunul acestor mari praznice, milioane de ginduri si un numar infinit de amintiri zboara in jurul meu rupindu-ma de realitate. Unele ma ucid, pentru ca, instantaneu, altele sa ma readuca la viata. Inchid ochii si ii vad zimbitori, ca in fotografia ciudat de proaspata de pe crucea mormintului lor. Le urez “La Multi Ani”, chiar daca stiu ca nu ma aud. Le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, stiind ca recunostinta e in van. Zimbesc povestindu-le fetelor mele ce bataie mincam de la ei. Uneori din nimic. Dar tot din nimic, ei gaseau resursele necesare ca sa supravietuim in vremurile pe care oamenii, din pacate, le uita. Eu n-am uitat. Asa cum n-am sa uit cum de Craciun ne stringeam in jurul bradului pentru a vedea ce ne-a adus Mosul, uitind ca de fapt sarbatoream nasterea Mintuitorului. E greu fara ei. Asa ca ii indemn pe toti cei care mai au inca parinti sa-i pretuiasca, sa-i respecte si sa-i iubeasca. Sa va rugati pentru ei… Pe parinti nu ai voie sa te superi, atita timp cit ai masura tuturor lucrurilor si maturitatea necesara pentru a separa binele de rau… Nici cind nu le simt lipsa mai mult ca de sarbatori, fie Paste, fie Craciun.

2 thoughts on “Ruga pentru parinti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *