Săptămâna mare

Nici boicotarea buletinelor de ştiri nu e bună. Din când în când e bine să te mai uiţi, chiar dacă nu mai ai încredere nici măcar în Romica Jurca. Altfel rişti să pleci îmbrăcat subţire deşi până şi Busu a răguşit atenţionându-ne că va fi rece, dar cine îl mai ascultă. De asemenea te trezeşti în mijlocul vreunei demonstraţii autorizată de zile bune. Sau, mai rău, te uiţi ca nărodul la ceas şi nu înţelegi ce se întâmplă. Te prinzi abia după mai mult timp că ora s-a dat înainte!

Am intrat în săptămâna mare. Săptămâna patimilor. Toată lumea se pregăteşte de Paşte, deşi un procent tot mai mare din populaţia României nu mai dă doi bani pe sărbătoarea în sine. Dă pe cele 2-3 zile libere, în care românul se înscrie voluntar la concursul de halit la foc automat. Românul nu mai e de mult credincios. Se bate însă cu pumnul în piept când aduce vorba de credinţă, de Dumnezeu, de sfinţi, dar tot cu “să moara mama” se jură la nevoie. Goale tot timpul anului, bisericile devin neîncăpătoare în noaptea de Înviere, ca şi de Crăciun ori în alte zile cu cruce roşie în calendarul ortodox.

“Ştii, eu postesc! Da, da, postesc”, îi auzi pe credincioşii de ocazie lăudându-se cu ceva ce ar fi trebuit să rămână doar în inima şi în mintea lor, bine înţeles dacă omul posedă aşa ceva. Şi, deşi postesc, îşi sapă colegii, îşi bârfesc vecinii, înjură, fură, ţin duşmănie. În această perioadă a anului, bisericile sunt pline de “credincioşi”, care îşi aduc, în sfârşit, aminte de Dumnezeu.

Nu ştiu dacă am ţinut post vreodată. Şi mă refer aici la regimul alimentar din perioadele de post. Încerc în schimb să fiu altfel decât de obicei. Mai bun, mai cinstit, mai corect, mai altruist. Încerc să mă împac cu cei cu care nu mi-am mai vorbit de ceva vreme din diverse motive, îmi plătesc datoriile, le cer iertare celor cărora le-am greşit. Cam asta fac în post. Nu mă bat cu pumnul în piept, Doamne fereşte.

Am zis că nu scriu, dar nu mă pot abţine. Săptămâna patimilor a început pentru “întâiul credincios al ţării”, Gigi Becali, cu o apariţie alături de soţie pe prima pagină a ziarului Libertatea, şi cu o conferinţă de presă organizată, aşa cum e normal, la “palat”. Gigi şi-a dat azi doctoratul în prostie. Cred că e al cincilea doctorat pe care şi-l ia cu brio. Voi fi scurt, scurt de tot. Gigi a explodat când a citit azi dimineaţă pe prima pagină a ziarului amintit că i-a cerut voie unui preot din Buzău, unul dintre mulţii duhovnici ai analfabetului, să păcătuiască cu soţia sa în Vinerea Mare. Asta era anul trecut, în ziua în care Gigi fusese scos de Băsescu din puşcărie după câteva săptămâni de circ ieftin. Preotul cu pricina n-a avut altceva mai bun de făcut decât să-l dea în gât pe Gigi, povestind episodul unui ziarist! În prostia lui, Gigi nu s-a supărat pe preotul indiscret, care probabil a scăpat porumbelul din reflex profesional dobândit înainte de ’89 când feţele bisericeşti îşi turnau enoriaşii la Securitate, ci pe titlu. “Auzi, am făcut sex cu soţia”, a zis Gigi. “Eu nu fac sex cu soţia, eu mă împreunez cu ea, fac dragoste”. INCREDIBIL!

PS: Săptămâna patimilor a debutat şi cu o dispariţie, cea a lui Bebe Iovănsescu, fostul mare fotbalist al Argeşului. La doar 56 de ani. Mă bucur că l-am cunoscut personal. Dumnezeu să-l odihnească…