I-as ruga pe cei care intra pe aceasta pagina de net, fie din intimplare, fie doar pentru a-mi citi gindurile, sa faca un efort si sa-si aminteasca, asta in cazul in care sunt pasionati de natatie, numele primului campion european din istoria inotului romanesc. Vin in ajutorul vostru cu insasi povestea mea de astazi. Am pus aceasta intrebare, dupa ce, timp de mai multi ani, o armata de junalisti sau, ceea ce mi se pare de-a dreptul jignitor, oameni din Federatia Romana de Natatie si actuali sportivi, n-au stiut ce sa imi raspunda. Iar performanta celui al carui nume il voi dezvalui zilele urmatoare nu a fost obtinuta nici la inceputul secolului XX, nici in perioada interbelica si nici in primii ani ai comunismului in Romania. A fost obtinuta in anii “80, iar TVR a inceput telejurnalul de seara laudind aceasta performanta.
Asadar, povestea!
Zilele trecute am avut bucuria sa revad pe holurile de la Bazinul 23 August un prieten din copilarie. Un om cu care m-am intilnit in ultimii 25 de ani doar de vreo citeva ori. Bogdan Nan, ca si fratele sau geaman, Eugen, mi-a fost coleg din clasa I-a, pina intr-a 4-a, la Scoala nr. 23 din Ploiesti (la Cina, pentru cunoscatori!). Am facut impreuna inot, la Bazinul Vega. Adica eu cu Bogdan, cu Eugen si cu alte citeva zeci de copii. Mai ambitiosi decit mine la acest capitol, gemenii Nan au ales performanta, iar din clasa a V-a au trecut la Scoala nr. 25, cu profil de inot. Destinele noastre au luat-o pe drumuri diferite. Ne salutam cind ne intilneam prin Ploiesti si cam atit. Apoi le-am admirat performantele. Au fost campioni nationali, balcanici, au dat la facultate, unul, Eugen (al doilea nascut, un fel de Alexandra a mea!), a intrat, Bogdan a cazut cu 3 sutimi si a plecat la Bucuresti la Steaua unde si-a luat teapa, apoi, ca toti oamenii, s-au casatorit, etc, etc. Luni seara, pe o cutie de lemn din sala de atletism de la 23 August (care e lipita de bazin) am povestit cu Bogdan cam ce am facut fiecare in ultimii 30 de ani!!! Asa am aflat, sincer fara prea mare surprindere, dar cu o durere enorma in suflet, drama sportivilor de performanta ai Romaniei comuniste, drama prelungita si dupa 1989. Cu frustrari, cu jigniri, cu munca la negru in Spania la constructii, cu fuga in Occident pe vremea lui Ceausescu, etc, etc, cu lipsa de respect a celor din jur, cu muntii de medalii care nu mai stirnesc nici macar nostalgie, ci doar furie, o furie ciudata insa, indecent de cuminte, obosita, incapabila sa mai genereze macar o injuratura, o furie care nu are nici un destinatar, nici un tap ispasitor, nimic. Iar Bogdan imi povesteste despre profesorii nostri de la Vega, de colegii de generatie si ramin mut cind aud unde e campionul meu european, primul al natatiei romanesti. Cel despre a carui izbinda am auzit intr-o seara la Telejurnal din gura prezentatorului George Marinescu, om care nu era obisnuit sa citeasca stiri sportive.
Salutare prietene,
e vorba de campionul Ponta Cristian de la Ploiesti, primul campion european roman de juniori, la proba de 200 m fluture?
Mare campion, ii cunosc pe cei de care amintiti, fratii Nan, Bogdan si Eugen, fosti inotatori de performanta antrenati de profesorul Toma Miritescu.
Stiu de Ponta Cristian ca era la un moment dat prin Spania, dupa o perioada in care lucrase ca taximetrist prin Bucuresti. Este adevarat?
Daca aveti posibilitatea sa corespondati cu vreunul din ei sa le transmiteti salutari de la D. B. si le puteti da adresa mea de mail.
Eu sant stabilit in Germania, am dubla cetatenie, si locuiesc aproape de granita cu Elvetia in localitatea Schwenningen, iar daca vreunul din ei se afla intamplator prin Germania ii invit sa mergem sa bem o cafea impreuna.
Cu stima,
Dragos B
Hmm, mare pacat intr-adevar – ce oameni deosebiti si cata munca, ca sa se intrebe in final pentru ce.
Ii cunosc si eu si pe fratii Nan si pe Cristi Ponta – am fost timp de 3-4 ani in acelasi grup antrenat de Toma Miritescu (am gasit blogul de fata intrebandu-ma “ce mai face Toma”). sunt cu un an “in urma” lor, si am renuntat la inot acum 30 ani (in parte pentru ca am realizat ca nu voi ajunge niciodata la nivelul unora din colegii mei!)- dar nu am uitat niciodata antrenamentele zilnice, cantonamentele, concursurile…
Adaug si eu salutarile mele – in caz ca tu (sau altcineva care ajunge pe blog) tine legatura cu vreunul din ei…
Evelina
salutare!
se pare ca am fost colegi cu totii
am fost si eu colega cu fratii Nan, cu Bogdan si Eugen, cu Cristi Ponta, de tine Evelina, sincer nu-mi amintesc.
Numele meu de fata era Cristina Rusu, eram cea mai mica din grupa lui Toma, era si sora mea Mihaela care a ajuns la performanta de maestra a sportului, dar, din pacate sau poate din fericire (acum ca vad atatea esecuri in ale celor ce au fost mari campioni)am parasit inotul in 1982 cand am fost nevoite sa ne mutam in alt oras in care nici macar bazin de inot nu aveau. M-as bucura sa putem lua legatura cumva, dintre toti doar cu Cristina Costache am mai tinut legatura si aia doar vreo 10 ani. Eu locuiesc in Timisoara si imi doresc acum, dupa 30 de ani sa predau si eu ore de inot la copii. Asa v-am gasit pe voi. salutari tuturor
Cristina, imi amintesc de tine si de sora ta Mihaela. Sper ca sunteti bine. Iti sugerez sa intri pe facebook, vei gasi o multime de inotatori pe care ii poti contacta si/sau pe care ii poti “vedea” in poze, multe figuri mai vechi sau mai noi pe care sunt convinsa ca vei avea placerea sa-i revezi (inclusiv Cristina).
Salutari de bine, Iuliana fosta-Popescu.
adi dobre, salut. Am fost cu ei in aceiasi clasa la inot la 25, cu Aniela Moisescu (ce-a care a postat mai sus), Calalb Roxana, Ponta (Pelicanul, Fratii Nan. Toma Miritescu a fost un model, nu stiu daca in ziua de astazi mai sunt antrenori ca el. Il mai sun cand am timp si mai stau de vorba cu el. Eu sunt stabilit in USA. Adrian Bogdan