Cele doua mari cluburi departamentale inca, din anumite puncte de vedere, au ajuns de risul lumii. S-au, poate, le-au ajuns blestemele. Inclusiv ale mele. Dupa decenii de dictatura, in care cei care le-au administrat (indiferent de orinduire) au facut legea, a venit scandenta. Si nimic nu e mai reconfortant pentru un provincial iubitor de valori extrabucurestene, eliberate de stresul pedigreeului bolsevic. “Daca pleaca Borcea de la Dinamo, se alege praful de club”, comenteaza simbriasii fostului vinzator de butelii. “Daca pleaca Gigi de la Steaua, se alege praful de club”, se pling si bufonii “regelui” prostiei. Eu le urez viata lunga la cluburile pe care le pastoresc, pentru ca vreau sa vad ca se poate si mai rau de atit. Iar retardatii transformati de democratia dimbovitena in “VIP”-uri, sunt sigur, pot mai mult. Isi pot da doctoratul, chiar daca nici macar BAC-ul n-au fost in stare sa si-l sustina fara aranjamente si jocuri de culise. Se intorc blestemele celor care ani in sir au privit neputinciosi la asaltul celor doua mari grupari asupra bunului simt, asupra normalitatii, asupra visului de a fi liber macar in sport. Asa ca, domnilor, nu cedati!