„Arena Națională” e plină ochi. 50.000 de oameni au venit din convingere să susțină Steaua. Steaua aia a lor, cu care s-au născut și la care au ținut mereu. Nu mai contează cum a apărut această echipă, cum a evoluat, cum a ajuns pe culmi și cum a căzut în cap. Pur și simplu, Steaua e echipa lor de suflet.
N-a venit nimeni pentru fcsb, așa cum scrie pe treningurile jucătorilor sau pe bilețelul ăla scos din urna UEFA la tragerea la sorți, de asta sunt sigur. Iar cei 50.000 de oameni au sperat. Au sperat într-o minune, deși diferența dintre Steaua și Sporting Lisabona e una uriașă, încă din start, de când citești garniturile de start.
Sporting e clubul cu cea mai tare academie de fotbal din lume, e unul dintre cele mai organizate și mai disciplinate cluburi din fotbalul european. Are ceva nemțesc în organigrama sa, dincolo de pasiune și de seriozitate.
Steaua? Nu are nimic, decât ambițiile unui om fără carte, certat cu legea, ajuns proprietar al echipei cu ajutor contra cost din partea celor care acum se erijează în apărători ai brandului Steaua, de departe cel mai de succes brand din sportul românesc. Doar din exploatarea brandului Steaua, cei care dețin clubul ar putea face o căruță de bani, dar acest amănunt nu interesează pe nimeni. Ambițiile personale sunt mai presus de cele de grup, mai presus de ideea de a construi ceva durabil, de viitor, e o boală cronică.
Steaua nu are nimic pentru că i s-a lipit pe frunte eticheta asta sinistră, „fcsb”, nu are pentru că în jurul celui care se crede reîncarnarea lui Isus Hristos sunt doar servitori și bufoni. În categoria asta intră cei care îl protejează pe individ, adică jurnaliștii care se calcă în picioare la fiecare apariție a acestuia, a celor din studiourile de televiziune care îl perie permanent și îl mediatizează excesiv fără vreun motiv pertinent. Și, era să uit, vreo 2.000-3.000 dintre cei 50.000 de oameni care aseară au fost pe „Arena Națională”, care, în prostia lor, de cei 2.000-3.000 spun, chiar cred în puterile divine ale lui Petrache Lupu din Pipera.
Fotbalul românesc (de fapt România) a mai primit o corecție, o lecție de viață. Vom învăța ceva din asta? Să fim serioși. Scuzele reprezintă aliatul nostru în ultimii foarte mulți ani. Explicațiile ne-au adus nenumărate Premii Nobel, iar promisiunile o mulțime de Oscaruri.
Specialiștii, formatorii de opinie, analiștii intră în scenă după fiecare asemenea eveniment, chiar dacă nu au vreo treabă, alta decât să pupe-n fund și să se asigure că banii intră cu regularitate în conturile lor. Și noi îi ascultăm, le acceptăm aberațiile ca pe definiții fără de care existența noastră nu ar avea sens.
De fiecare dată când ne lovește Bunuțul purcedem în a căuta scurtături, prin care să păcălim realitatea, dăm vina pe alții, dar nu facem nimic din ceea ce fac alții, „portughejii” de exemplu.
Corecția aplicată de Sporting Lisabona vine în săptămâna în care guvernul ne „tufe”, vorba lui Tetelu, pentru a nu știu câta oară. În săptămâna în care Bucureștiul a fost declarat oficial capitala cu cel mai nenorocit trafic. Și nu facem nimic.
Continuăm să ne pierdem nopțile pe la „tolc-șourile” care au spălat crierul românilor în ultimii ani, la canalele de știri care ucid lent, dar sigur, orice conștiință, îi ascultăm și îi citim pe impostorii deveniți formatori de opinie, oameni care i-au îndepărtat scârbindu-i pe cei care chiar aveau cu adevărat ceva de spus vizavi de societatea în care trăim.
Dacă am avea mai mulți Gabi Balint prin studiourile televiziunilor, sunt convins, oamenii ar percepe altfel fenomenul. Dar ne place să le dăm cuvântul unor infractori, aventurieri sau, mai grav, unor oameni de calitate, dar care nu au vreo legătură cu subiectul. Dar banii nu au miros.
La începutul sezonului în Liga I mi-am propus să scriu pe blog avancronici și cronici de etapă. Așa, ca oamenii să citească și părerea altuia, dincolo de cele ale pseudo-cronicarilor apăruți ca ciupercile după ploaie. M-am liniștit însă recitind tot ceea ce am scris în ultimii mulți ani. Ce rost are? Cei mai mulți vor căsca gura tot la „jmecherii” cu diplome de analiști, specialiști.
Oamenii care ar putea face cu adevărat ceva pentru țara asta au fost exilați. Chiar dacă fizic trăiesc pe teritoriul României, ei fac parte deja din diaspora.
De săptămâni bune sunt întrebat de ce Eurosport nu mai transmite Bundesliga, cel mai civilizat campionat din lume. Păi, cine să se uite, tati, la nemți? Ce să vedem acolo? Stadioane pline? Fotbal adevărat? Transmisii impecabile? Nu ne trebuie nouă așa ceva.
foto: ojogo și abola