Steaua – Twente 0-1. La ce v-aţi fi aşteptat?

Steaua – Twente 0-1. Previzibil. La fel de previzibil, ambele ziare de sport din România îi dau cuvântul retardatului aflat în fruntea celui mai galonat club din istoria fotbalului românesc să-şi dea primul cu părerea. Ălora de le pasă de sport, poate prea mult, au chiar un interviu. Probabil conspect de la televiziuni. E jalnic…
N-am văzut meciul  Steaua – Twente. La aceeaşi oră cu meciul de pe “Naţional Arena” am fost la Dolce. Udinese – PAOK. A fost 0-0 în Italia. Măcar la Bucureşti lumea a văzut un gol. Şi ce gol!
Înainte de meci, am dat o fugă la Dragoş, care stă chiar lângă “23 August”, la 100 de metri. Nu e prima oară când mă duc la el atunci când e meci pe cel mai mare stadion al ţării. Am eu traseul meu! Sălăjan, Delfinului, Electroaparataj, Vatra Luminoasă, prima la stânga şi, imediat, sunt în faţa stadionului! Fumul de la grătarul încins de Dragoş şi Cipic ajunsese, cred, la vestiarele stadionului “Naţional”! Am băgat doi mici, o aripioară, toate garnisite cu miştourile ieftine ale celor doi, după care am tăiat-o spre Pipera.
N-am avut un supermeci, dar cred că a ieşit bine. Ştiu, vorba lui Cipic, sunt prea stresat. Îmi fac prea multe griji. Aşa sunt eu, vreau ca toate să iasă bine. Nu reuşesc, din păcate, mereu ceea ce îmi propun. Asta e… Dar măcar încerc.
Sunt acasă. De mai bine de două ore, maşina mea de spălat se chinuie să încheie un program de 30 de minute. Nu ştiu ce mă-sa are. Aşa m-am săturat de ea. Am zis că nu deschid niciun ziar. Am zis că doar voi scrie ceva pe blog. Simţeam nevoia să scriu ceva la supărare. Ceva despre oamenii care m-au uitat. Care nu mi-au mai dat un telefon, un mesaj, de săptămâni, de luni, deşi, culmea, ştiu că nu străbat cel mai neted traseu al existenţei mele şi că, sincer, fără a cerşi, chiar am nevoie de un sfat, de un salut, de o înjurătură, de un mişto, de orice. Uneori e nevoie să treci prin momente grele, ca să vezi exact cine îţi e aproape. Şi doar atunci constaţi cu tristeţe pe cât de puţini îi doare-n fund de tine…
Până la urmă am ajuns să scriu despre un meci pe care nu l-am văzut. Nu sunt însă singurul. Nici pupicuriştii lui gigi becali nu l-au văzut. Au fost mult prea preocupaţi de soarta ciobanului.
Credeţi-mă pe cuvând şi nu mai accesaţi cele două site-uri, ca să nu le mai faceţi trafic: e jalnic. Pe gsp.ro, interviu cu ciobanul. Despre meci… NU SE POATE… Nici-un jucător, nici-un antrenor, nici-un fost jucător, nici-un fost antrenor, nici-un… Vai mama noastră…