– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie. Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat…
Sincer, nu prea îmi place titlul acesta: „Jurnal de Cățel în România”! Dar îl las așa. N-am nimic mai bun în cap la momentul acesta. Să începem așadar cu începutul! Mai întâi, așa e frumos, vreau să mă prezint. Mă numesc Laika. Laika Dobre! Luna trecută, în februarie adică, pe 21, am împlinit patru luni. M-am născut în comuna Dobra, undeva în județul Dâmbovița, pe șoseaua veche ce leagă Bucureștiul de Târgoviște. Ce tare: m-am născut la Dobra și mă cheamă Dobre! Provin dintr-o familie…
„Tati, ce vreți să vă gătesc?”, le-am întrebat pe fetele mele zilele trecute, când am auzit că vor petrece acest week-end alături de mine. „Eu vreau fasole cu cârnați, tati”, a răspuns Maria Alexandra, care mă moștenește în privința pasiunii pentru bucătărie. Și e la fel de mîncăcioasă ca și tatăl său! În schimb, Ana Larisa s-a declarat de mai multă vreme drept vegetariană! Și e foarte atentă la silueta ei, deși nu mă poate trata cu refuz ori de câte ori le gatesc ceva…
Am îmbrăcat singurul tricou al naţionalei de rugby a României de care dispun. Unul vechi, cu bătrâna frunză de stejar. Al dracului tricou, nici măcar n-are galben pe el! Nici albastru. Şi nici roşu! E alb şi cu mult portocaliu! Asta e viaţa. Mai pun o dată să o ascult pe frumuseţea aia de Hayley Westenra, interpreta imnului ediţiei trecute a Cupei Mondiale de Rugby, din Noua Zeelandă. Melodia asta e “Haka” mea, e cântecul ce mă face să tremur din toate balamalele. Îl…
Încerc să folosesc eficient fiecare minut din timpul pe care-l petrec alături de fetele mele. Aşa se întâmplă mai ales în ultimii trei ani, trei ani şi ceva, de când cineva a hotărât că e mai bine să trăim despărţiţi. Uneori lenevim, că doar şi lenea are eficienţa sa, dar, de cele mai multe ori, încerc să le arăt fetelor mele lucruri interesante, pe care le-am descoperit alături de alţii, mai mari ca mine, sau singur. Şi, uite aşa, cotrobăim prin locuri comune sau mai…
“Tati, ce făceaţi, tu şi cu mama, acum zece ani?”, a fost întrebarea pusă de fete ieri, de dimineaţă până seara, la miezul nopţii, atunci când Ana Larisa şi Maria Alexandra au schimbat, pentru prima oară, prefixul! La 30 de minute, cel puţin, mi se punea această întrebare. Fetele ştiau foarte bine ce s-a întâmplat acum zece ani pe 2 iulie, pentru că le-am tot povestit, dar le place să asculte din nou şi din nou istoria! Orele zilei de 2 iulie 2004 şi, mai…
Ana Larisa, prinţesa moştenitoare, pentru cu fratele Cipic a scos-o prima din burta maică-sii, şi Maria Alexandra, sora ei, adică fetele lui tata, au terminat clasa a treia. “Tati, am luat FB pe linie”, mi-au zis ele la telefon. Ce ciudat sună: “FB pe linie”! “Adică, cu 10, cum se zicea pe vremea ta”, mă lămuresc ele. Sunt mândru de fetele mele, cu care, peste o săptămână voi pleca în Thassos, la mare. Pentru performanţa lor, Ana Larisa şi Maria Alexandra m-au dus la “Jumbo”,…
De aproape două săptămâni stau pe tuşă. Acum îi înţeleg pe fotbaliştii fără contract! Scriu pe blog şi, din când în când, atunci când sunt lăsat, mă ocup de fete. Azi le-am luat pe Ana Larisa şi pe Maria Alexandra de la şcoală. Tot eu le-am dus de dimineaţă, când, deşi am plecat târziu din Sălăjan, n-am întârziat. De doi ani, de când nu mai locuim împreună, dar mă trezesc aproape zilnic pentru a le duce la şcoală, fetele lui tata n-au întârziat nici măcar…
E trecut de miezul nopţii. E vineri, 25 aprilie. Azi e lansarea oficială a noului blog! Ce frumos sună. În fapt e o continuare a celui vechi, acum, însă, mai “profesionist”! Zic! Mai profesionist în sensul că mă voi concentra mai serios pe ceea ce voi posta. Dincolo de obişnuitele mele “inepţii”, voi încerca să ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Voi încerca să fiu şi mai altruist decât până acum. Coincidenţă sau nu, fetele sunt în noapte asta în Mexic!…
Pentru că Borussia Dortmund e condusă deja cu 2-0 pe “Santiago Bernabeu”, m-am decis să scriu. Fără şase titulari, BVB n-are şanse prea multe în faţa Realului, care aliniază tot ceea ce are mai bun în acest moment în curte. Aşa că am lăsat meciul pentru blogosferă. Aş fi vrut să mă mai destind puţin ascultându-l pe Ilie Dumitrescu în pauză. E fabulos omul ăsta. A fost un fotbalist bun, ştie cu ce se mănâncă acest sport, dar concluziile, explicaţiile lui sunt decupate parcă dintr-o…