Andrei Crăciun

Dezamăgiri de primăvară-iarnă

Posted on by adidobre

Un 1-1, dacă e să gândim raţional, ar trebui să mulţumească ambele tabere. Şi nu mă refer strict la rezultatul de căcat al meciului de aseară de la Ploieşti dintr-un banal meci de fotbal. De remize avem parte în fiecare zi a meteoricei noastre vieţi. Doar că remizele sunt diferite. Unele sunt, să zic aşa, meritate. Altele, nemeritate. Nici nu ştii ce să crezi despre ele până la urmă. Aduc ele totuşi ceva? Cred că întotdeaua aduc câte ceva. Aduc frustrări, pentru unii, bucurii pentru…

Read The Full Article »

Mulţumesc, “Meme” Stoica! De azi, la treabă

Posted on by adidobre

Ultima mea experienţă culinară, Spaghetti Bolognese, specialitatea casei în Mexic, a însemnat un mare eşec. Am folosit materie primă ieftină, de la Auchan, pentru prima oară în lunga mea carieră de bucătar. Şi, tot pentru prima oară în viaţa mea, nu le pot mânca. Am dat-o în bară! Dezamăgirea e pe măsură. Am decis însă să păstrez spaghetele la congelator, pentru vremuri mai rele decât cele de acum. Azi, cu puţinii bani pe care îi mai aveam în casă, m-am dus să plătesc cablul şi…

Read The Full Article »

Scrisoare deschisă. Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, am rămas fără butelie…

Posted on by adidobre

Domnule, preşedinte, domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor politicieni, am rămas fără butelie! S-a terminat GPL-ul din ea! Partea bună e, doamnelor şi domnilor, că am stabilit un nou record de longevitate al unei butelii în Mexic! Doi ani, dragi politicieni. Aţi auzit de Mexic, nu e aşa? Nu, staţi puţin, nu e vorba de Mexicul adevărat, acolo unde mulţi dintre voi mergeţi în vacanţă. E vorba de Mexicul din Sectorul 3 al capitalei României (o capitală europeană, o capitală a unei ţări membră NATO), acolo…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. Nimic nu mai merge în Mexic

Posted on by adidobre

De aproape două săptămâni stau pe tuşă. Acum îi înţeleg pe fotbaliştii fără contract! Scriu pe blog şi, din când în când, atunci când sunt lăsat, mă ocup de fete. Azi le-am luat pe Ana Larisa şi pe Maria Alexandra de la şcoală. Tot eu le-am dus de dimineaţă, când, deşi am plecat târziu din Sălăjan, n-am întârziat. De doi ani, de când nu mai locuim împreună, dar mă trezesc aproape zilnic pentru a le duce la şcoală, fetele lui tata n-au întârziat nici măcar…

Read The Full Article »

“Baricadele” lui Andrei Crăciun

Posted on by adidobre

  A sosit, în sfârşit, ziua cea mare! Andrei Crăciun, pe care nu vreau să-l pup în fund, au făcut-o prea mulţi, îşi lansează volumul de “jurnalism, eseu, idei”, intitulat “Baricadele”. Mi-am făcut programul astfel încât să fiu alături de unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti-scriitori ai României post-decembriste într-unul dintre momentele importante ale existenţei sale. Iar Andrei Crăciun îmi e, pe deasupra, şi prieten. M-am eschivat elegant tuturor încercărilor lui Andrei de a apărea în faţa camerei pentru a vorbi despre iminenta lansare. Am…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. 13 mai 2014

Posted on by adidobre

“Tanti, Stanca, ce dracului e acolo, jos, în stradă?”, o întreb pe vecina mea, în timp ce încerc să mă trezesc. Mi-am făcut o cafea tare şi am ieşit pe balconaşul de la celălalt capăt al holului, acolo unde e locul obişnuit de fumat. “Unde vecine? Ce să fie? Pata aia? Apă, ce să fie?”, răspunde tanti Stanca. Mă uit lung la pata aia enormă, cât harta Rusiei de mare, şi pe care maşinile care trec o fac şi mai mare. Dârele se întind în…

Read The Full Article »

Mulţumesc, “tovarăşi”! De azi, la treabă!

Posted on by adidobre

Explicaţie foto: Marele Andrei Crăciun a luat autografe de la fete. Aici, alături de Alexandra. Sau “Alexantra”, cum s-a semnat, de emoţie, atunci când i-a acordat un autograf d.lui arhitect Motrescu!   Caut o tabletă de antinevralgic. Simt că în această dimineaţă e unicul meu prieten. Adică, singurul care-mi poate alina durerea de cap. Una enervantă, ce s-a ciubărit în “hard”-ul meu, ca un musafir nepoftit pus pe povestit una-alta, istorioare insipide, fără cap, fără coadă. O gură de cafea rămasă de aseară mă inviorează…

Read The Full Article »

Viaţa fără presă scrisă. Fără presă. Doar viaţă!

Posted on by adidobre

Încerc să-mi adun gândurile în această perioadă post-Evz. Eram sigur că NU îmi va fi dor de Evenimentul zilei. N-are cum să-ţi fie dor de cineva care te-a înşelat. Ai, aşa, o stare ciudată, nedefinită, dar NU îţi e dor. Asta e cert. Trădarea e suprema măgărie într-o relaţie. Indiferent de natura relaţiei. Iar trădarea asta se poate traduce în diferite moduri. Nu mai contează… Am vrut să scriu despre ultima mea zi la ziar. Am renunţat însă. Ce ciudată coincidenţă: m-am întors ultima oară…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. Amintiri din 2013

Posted on by adidobre

Au trecut aproape două luni din 2014. Şi de abia mai intru, aici, pe blog. Habar nu am de ce. Cred că n-am chef. Asta e cea mai corectă explicaţie. Nu ştiu însă de ce nu am chef? Poate aşteptam altceva de la 2014. Nu că aş fi pretenţios, dar aşteptam parcă altceva. Şi cu toate astea s-au întâmplat destule. Pe unele le pot aminti, în treacăt. Pe altele, nu. Am început să comentez la Eurosport! Asta e, într-adevăr, o veste. Nu bună, ci foarte…

Read The Full Article »

Jurnal de bord. Am ajuns la Atena! Greu, dar meritat

Posted on by adidobre

A fost infernal, dar, paradocal, superb! La un moment dat, undeva la vreo 300 de kilometri de Atena, am simţit că nu mai pot, că-mi cad ochii în gură, că adorm la volan, aşa că m-am oprit. 15 ore, 1.243 de kilometri, medie orară 81 km/oră, acestea sunt cifrele traseului Mexic (Poarta 4) – Giurgiu – Kulata – Salonic – Atena. Frumoase cifre! CONAIR-ul de Pireu s-a pus în mişcare fix la ora stabilită, 19.00, cu o precizie de ceas elveţian. Ce-mi place expresia asta,…

Read The Full Article »