N-am iubit niciodată pisicile. E adevărat că nici n-am prea avut ocazia. Spun asta pentru că animalele ce mi-au marcat copilăria şi adolecenţa au fost câinii. Abia la câţiva ani de la Revoluţie am putut să spun că am pisica mea. Era una cu alb şi negru. Eram la Turia, în Covasna, în perioada când i-am administrat ferma lui Muhamad Maaz, un arab cu mulţi bani. Găsisem pisica într-o iesle, la vaci. Era mică şi simpatică. Am luat-o la mine în cameră, dar n-am putut…