La Boldeşti, la înmormântare

N-am putut să absentez de la înmormântarea Elvirei. Am plecat spre Boldeşti dis-de-dimineaţă. Singur, doar cu gândurile mele. Am refuzat până şi ţinuta de doliu. Pentru prima oară în viaţa mea. La Boldeşti fusesem ultima oară chiar cu Elvira, acum vreo doi ani. Atunci când am scris “Dor de cireşi şi de cireşe coapte”. Staţi să verific… 25 mai 2008! Deci sunt aproape patru ani… Am găsit-o pe Elvira singură în capela aia răcoroasă de la biserica din Boldeşti. Nu mi-a venit să cred. Parcă…

M-am săturat de înmormântări

M-am săturat de înmormântări. Când aud “Veşnica Pomenire” îmi vine să o iau la fugă. Am îngropat atât de mulţi apropiaţi în ultimii ani, încât, glumind, am zis de multe ori că îmi fac firmă de consultanţă în acest domeniu. Când aud că a murit cutărică, ori cutărică, credeţi-mă, am deja textul. Întotdeauna am zis că atunci când se prăpădeşte cineva, pentru noi, ăştia de avem privilegiul de a trăi în continuare, e o lecţie de viaţă, un semnal de alarmă. Un avertisment. Ceva de…

Elvira

Mă uitam uneori la ea şi nu mă mai săturam. Mereu îmi spuneam: “Doamne, ce frumoasă e!”. Ne-a fost, mie şi fratelui meu, apoi şi Leei, ca o soră mai mare. Întotdeauna am crezut că femeia asta merita o soartă mai bună. Am crezut de asemenea că ar fi trebuit să se înţeleagă până la urmă cu Sanda, sora ei mai mică, în privinţa casei de la Boldeşti, a pământurilor lăsate moştenire de bunicii noştri din partea mamei. Ele, singurele moştenitoare. Pentru că mama, care…

Despre fumat

Nu mai ştiu când am fumat pentru prima oară cu adevărat. Îmi amintesc totuşi de câteva fumuri trase la Boldeşti, cu mătuşile Elvira şi Sanda. Fiind mai mari, mai mari decât mine şi fratele meu, ele aveau voie să fumeze! Tot cu ele fumam tulpini de mărar, uscate, luate din grădină. Aveau un gust de doi lei! Mi-am amintit de începuturile mele ca fumător în seara asta, pe stradă, când mi-a venit în nas un fum de la doi adolescenţi ce făceau poştă o ţigară.…