Aburi de toamnă

Stau pe prispă şi meditez la jocul Angliei, proaspăt înfrântă la Cupa Mondială. Şi eliminată… Sincer, îmi pare rău de Anglia. De naţionala de rugby, nu de Anglia ca ţară. Ca fost olimpic la istorie, n-am cum să plâng pe umărul prinţului Henry de Wales, care s-a agitat în tribunele de pe “Twickenham” mai abitir decât antrenorul Stuart Lancaster. “Prinţ de Wales”, ce frumos! În locul lui, după înfrângerea de acum o săptămână în faţa Tării Galilor (aia a fost înfrângerea care a semnat practic…

Budapesta 2015. Între Civilizaţie şi Anarhie

“Tatiiiii, se bat ai noştri între ei”, strigă din stânga mea Cristian Delcea, “membru al comandoului de Budapesta”. Întorc privirea spre sectorul ocupat de suporterii români veniţi la Budapesta, cel puţin teoretic, să încurajeze naţionala lui Tata Puiu. “Cred că au intrat ungurii peste ei, tati”, zic, încercând să găsesc o explicaţie logică la haosul din peluza din dreapta. “Sunt ai noştri”, spun şi ceilalţi români aflaţi la masa presei. Îmi vine să vomit. Ungurii din tribune depăşesc starea de uluială. Râd şi, din 23.000…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 4

“S-Bahn”-ul cu care călătoresc spre inima Berlinului e plin. Localnicii sunt în minoritate. Vagoanele sunt ticsite de fani ai celor două finaliste. Italienii şi catalanii îşi vorbesc, glumesc, beau împreună, se pozează, fac pronosticuri. Asta e frumuseţea unei finale de UEFA Champions League. Acesta, cred, e marele câştig al acestei competiţii, mult mai mare decât cel al competiţiei în sine. Aici văd clar că acel cuvânt ce stă scris pe tricourile jucătorilor şi care e deja “sigla” UEFA, e vorba despre “RESPECT”, are un sens.…

Jurnal de călătorie. Pe autostrăzile patriei

Prima ţară Occidentală văzută de subsemnatul a fost, am mai spus-o, Ungaria. La vreo patru ani de la Revoluţie. Mă “înhăitasem” cu nişte băieţi din Buftea, care îşi propuseseră pe vremea aia, încurajaţi de curentul general, să devină bişniţari! Au eşuat însă lamentabil, ca şi subsemnatul. Plecam vineri seara din Gara de Nord spre Budapesta cu o sută de mărci în buzunar. Trenul era plin de oameni care cărau în ţara vecină diverse. Foarte diverse! Trenul “decola” fix la ora 20.50. Stăteam în cur, câte…

Despre prieteni. Despre oameni…

Am crezut că n-am să înţeleg niciodată de ce doamna Anişoara nu se entuziasmează atunci când face cunoştinţă cu cineva. Sau, mă rog. nu dă ochii peste cap, ca mine! N-am înţeles-o de ce, de exemplu, nu se omoară să aibă prea mulţi prieteni. De fiecare dată, am dat vina pe o anumită doză de sălbăticie moştenită aiurea. Anişoara le dă tuturor oamenilor nota 4, din oficiu. După care, în funcţie de evoluţia relaţiei, nota creşte sau coboară. Eu nu sunt aşa! Eu dau tuturor…

Budapesta

Budapesta e oraşul meu preferat. După Londra! Budapesta a fost prima mea ieşire din ţară. Asta s-a petrecut, bine-nţeles, după evenimentele din decembrie 1989. Ţin minte că am mers cu nişte băieţi din Buftea, pe care i-am cunoscut atunci când eram inginer şef la SMA Mogoşoaia. I-am auzit că se duc în Ungaria să vândă şi să cumpere marfă şi m-am dus şi eu. Cumpăram o sută de mărci şi plecam la drum. Vineri seară, cu un tren, accelerat sau rapid, nu mai ţin minte,…