Cineva, un amic bun, nu îi dau numele, îl cheamă Dragoş Bocănaciu şi îmi e coechipier la Sport 1, mă certa deunăzi. Îmi reproşa că prea mă spovedesc pe blog. Că prea mă deschid, aşa, nu ştiu cum, şi mi-a dat şi un sfat. Cică să fiu mai atent la ce scriu, să fiu mai discret. Că nu e bine ce fac. Dragoş îmi vrea binele, e clar, dar i-am răspuns că ăsta sunt. Şi aşa nu scriu decât un mic procent din câte aş…
Pentru o dupa amiaza am dat timpul inapoi vreo 20 si ceva de ani. Am fost la Ploiesti cu trenul. Nu mai fusesem de mult. Erau vremuri cind nu te puteai deplasa cu altceva. Stiu ca multora nu le vine sa creada, dar chiar asa a fost. Mai ales in iernile in care autoturismele erau trase pe dreapta mai multe luni. Dupa citeva ore de stat in frig la ia-ma nene, tot trenul era salvarea. Invatasem drumul asta pe de rost, fiecare curba, fiecare macaz.…