Despre originea butoiului cu melancolie şi despre un picuţ de cultură

N-am ieşit din butoiul cu melancolie. Sunt tot acolo, scufundat de-a binelea! Mi-am luat însă un pai şi respir cu ajutorul lui. Mă simt mai bine. Măcar aşa ţin aproape de realitate. Prin paiul ăsta respir şi, interesant, aflu veşti despre ceea ce se întâmplă în afara butoiului!! Ce chestie! Asta cu butoiul o am din liceu. Diriginta mea, cu a cărei fiică am fost prieten în adolescenţă, o prietenie adevărată, plină de respect şi de inocenţă, avea vorba asta cu butoiul. Una-două, când intra…

Butoiul cu melancolie

Iar am căzut în butoiul cu melancolie. Asta, aşa, ca să folosesc o expresie elegantă. Nimic parcă nu merge. O spun din start: nu mă plâng! Vorbesc doar, poate astfel îmi trece. Uneori mă trezesc vorbind singur şi îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută acum câţiva ani, când, la revederea cu un fost coleg de liceu, acesta mi-a şoptit la ureche: “Văd că eşti bine. Nu mai ştiu cine îmi zisese că ai luat-o razna. Cică te-a văzut pe bulevard, în Ploieşti, mergând pe…