E 9.00 dimineaţă şi nici măcar nu mi-am făcut bagajul. Fetele dorm. Ca doi îngeraşi. În aceeaşi poziţie! Gemenii ăştia sunt fabuloşi. Dau drumul la butelie şi pun de o cafea. Stau lângă aragaz, cu uşa de la compartimentul unde se află butelia deschis. Acum vreo trei zile am uitat butelia deschisă, iar seara, când am ajuns acasă, camera era plină de GPL! Noroc că am simţit de la uşă, imediat ce am intrat. Cafeaua e gata. O răcesc, să nu care cumva să-mi afecteze…
Tocmai ce am ieşit de la nebunia de meci Cardiff City – Crystal Palace, din Carling Cup – câştigat de galezi la penalty-uri. Cătălin Cârnu, alături de care chiar mă simt comentator, m-a adus acasă. Ca de obicei. Ninge. Ce ochi vor face fetele mâine dimineaţă când se vor trezi. N-am somn, ca de obicei în ultimele săptămâni. Uneori mă întreb unde o să ajung cu programul ăsta. Pur şi simplu n-am somn. Mă gândesc la una, la alta, fac calcule, îmi imaginez scenarii. Toate…
Duminica trecută am debutat în echipa naţională de fotbal. A ziariştilor, bine înţeles. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Prietenul Cătălin Cârnu mi-a oferit această şansă, iar eu, drept răsplată, nu l-am dezamăgit. Mi-am păstrat postul de portar, cel care mă făcuse celebru pe vremuri în cartier. Cel pentru care m-am certat la un moment dat cu mama şi cu tata. Cel pe care l-am trădat în cele din urmă în favoarea facultăţii… Aş fi vrut să scriu mai multe. Nu prea am inspiraţie, chef.…
La intrarea în Brăila, sâmbătă, 4 iunie, fugisem înaintea caravanei Turului Ciclist, am cumpărat o sticlă de whisky pe care intenţionam să o bem chiar în seara aia. Un Teacher’s. Ieftin, dar bun! Sticla aia a făcut Turul României de două ori în zece zile şi zace nebăută în frigiderul din Sălăjan. Chiar râdeam în seara asta cu Dragoş, prietenul meu şi al lui Cipic. S-a învechit! Brăila-Vaslui-Botoşani-Suceava-Tg. Mureş-Bucureşti, apoi la doamna Anişoara în maşină până la Baia Mare şi retur! Ăsta drum, nene! Am…