Am revenit din scurta mea vizită efectuată la Ploieşti, acolo unde mi-am revăzut câţiva prieteni dragi. Trenul care m-a readus în frumoasa noastră Capitală, un tren de Iaşi, a venit la timp. Niciun minut întârziere! Deci, se poate, da?! Urc la primul vagon, imediat după locomotivă, în speranţa că şansele de a prinde ultimul metrou sunt mai mari în cazul ăsta. La câteva locuri depărtare de mine, un bătrân doarme scufundat într-o şubă adevărată, de pe vremuri, îmblănită, cu tot dichisul. Din amestecul de om…