Sărbători fericite, tati!

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog. Și, jur, m-am apucat de nu știu câte ori. De fiecare dată însă intervenea câte ceva. Am vrut să scriu despre premiul cucerit de Jurnalul „La Masa Presei”, am vrut să scriu despre proteste, despre „marele revoluționar” mălin bot (în acest caz m-a luat unul la rangă pe feisbuc în momentul în care am anunțat că urmează să-mi dau și eu cu părerea despre impostor, astfel încât m-am liniștit „sughit”, ștergând inclusiv comentariul făcut pe pagina…

Sărbători Fericite, tati! Nicicând românul nu e mai mitocan ca în această perioadă…

Pe vremuri aveam un jurnal în care scriam. Erau anii adolescenței. Țin minte că așteptam cu nerăbdare clipa în care făceam în scris, doar pentru mine, bilanțul anului care se pregătea să treacă în uitare. Și îmi mai amintesc faptul că de fiecare dată, sau aproape de fiecare dată, îmi dădea cu minus! Era, probabil, un mod de a mă ambiționa, un mod de a mă obliga să ridic ștacheta. Cu câte un centimetru, ca Iolanda Balaș în vremurile sale bune. Apoi, mi-am mutat inventarul…

Jurnal de ghetou. Încă un Crăciun în Mexic

A venit şi Crăciunul! Parcă ieri îmi priveam fetele cum se zbenguiau pe plaja din Tripiti. Sau parcă ieri mă uitam cu un nod în gât din înaltul tribunei de pe “Da Luz” cum Sergio Ramos egala pentru Real la ultima fază a meciului cu Atletico Madrid. A trecut şi 2014, tati. Un an pe care, “eufomistic”, l-am decretat ca fiind de căcat. Aşa am simţit şi nu sunt dispus să retractez. Asta însă nu înseamnă că nu m-am chinuit să mi-l fac mai frumos.…

Jurnal de ghetou. A trecut şi Crăciunul! 29 decembrie 2013

Sincer, mă cam plictisesc. Azi, duminică, 29 decembrie, e ultima zi liberă din 2013. De mâine, “back in business”! Am pregătite câteva materiale, aşa că nu îmi fac mari griji. Ascult Bob Dylan. Am început cu melodie, “Mr. Tambourine Man”, din 1964. Nici măcar nu eram născut! Am aprins o lumânare şi am pornit maşina de spălat. E ultima pe 2013. E linişte în Mexic. Lambada, aşa cum au botezat-o consătenii mei, o ţigancă handicapată de prin împrejurimile Mexicului, caută prin gunoaie. Îşi cară cu mândrie…

Jurnal de ghetou. 19 decembrie 2013

Patru “mexicani”, vecini de-ai mei, stau îngrămădiţi într-un Matiz şi ascultă manele. Muzica dată la maximum face ca tablele maşinii să vibreze nebuneşte. S-a dus vremea când băieţii stăteau printre maşini cu sticlele de bere lângă ei, iar muzica inunda Mexicul până târziu în noapte, ca un tsunami. Stau la capătul holului şi trag dintr-o ţigară. Marcajele terenului de fotbal-tenis dintre blocuri pe care se consumă atâtea pasiuni vara încă e vizibil. Altădată, la ora asta, meciurile erau în toi. Abia am ajuns acasă. Am…

Jurnal de ghetou. Vine Crăciunul în Mexic

Am apelat din nou la vechiul mei laptop. De fapt un minilaptop, care mi-a fost prieten de nădejde în ultimii ani. L-am avut alături inclusiv în Noua Zeelandă, acum mai bine de doi ani. Cu ajutorul lui mi-am pus pe acest blog toate gândurile mele de la capătul lumii. Mi-a stricat însă ochii. E mic, mic de tot. Aproape cât noul meu telefon, Samsungul Note 2, pentru achiziţionarea căruia am făcut sacrificii aproape supraomeneşti. Laptopul ăsta însă are mai multe funcţii în ceea ce priveşte…

Dacă e ianuarie, e schi în Austria!

Am început 2013 cu un blat pe “311”, în drum spre Sfântul Vasile. Pe cumnatul meu, Darius, soţul Leei, îl mai cheamă şi Vasile. Toată lumea însă îi spune Darius. Abonamentul comun RATB-Metrou mi-a expirat pe 25 decembrie, chiar în ziua de Crăciun, iar de atunci apelez la cartele. Nu l-am mai reînnoit pentru că, peste mai puţin de 48 de ore, plecăm spre Austria, la schi! Tot cu fetele. De fapt, pentru ele. Şi pentru mine, dar într-o mai mică măsură. Drumul va fi…

Crăciun fericit!

Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…

Jurnal de ghetou. Primul Crăciun în Mexic

N-a venit sfârşitul lumii, ăla despre care am aflat, aşa, în treacăt din redacţie, şi, ceva mai amplu, la frizerie, la doamna Jeni, la Obor. În schimb, avem guvern. Ăsta e, într-adevăr, sfârşitul lumii! În continuare se dau premii şi şpăgi, cu acoperire, de Crăciun. Românii se plâng că n-au de nici unele, că sunt amărâţi, dar se calcă în picioare prin hypermarketuri, de unde pornesc spre grotele lor, ca nişte primitivi, cu portbagajele maşinilor luate în leasing sau pe bani ciordiţi pline ochi. Hoţii…

Noutăţi din Mexic. M-a lăsat butelia!

Inevitabilul s-a produs. În această dimineaţă… Am pus cafeaua la foc şi îmi făceam de lucru pe lângă aragaz. Urăsc să dau cafeaua pe aragaz. De când stau în Mexic, nu cred că mi s-a întâmplat de două ori. Bag de seamă că flacăra de la aragaz face fiţe. “Să ştii că până aici i-a fost”, gândesc eu cu voce tare. Şi, într-adevăr, butelia mea, marca ButanGaz, şi-a dat obştescul sfârşit… A dat colţul… S-a dus dracului… De fapt nu ea, ci conţinutul ei! Asta…