Petrolul meu şi gândurile mele

Sunt obosit şi bucuros. Ce combinaţie! E trecut de miezul nopţii. Ascult “Gerry and the Pacemakers”! Şi beau o ţuică în cinstea Petrolului. Vinul cumpărat de la Eugen stă arestat în debaraua de pe hol, pe care vecinii mei grijulii o închid înainte de culcare. Am ajuns acasă după ora închiderii, aşa că mă mulţumesc cu ce am în frigider. Adică o ţuică. Echipa mea de suflet, Petrolul, s-a calificat în semifinalele Cupei României. Ştiu, mulţi ar spune că e o bucurie măruntă în oceanul…

Petrolul. Mâine mă duc la Ploieşti!

Petrolul joacă mâine, adică azi (că e trecut de miezul nopţii),  sfert de finală în Cupa României. N-am cum să lipsesc. Petrolul joacă cu o echipă, care într-o societate normală n-ar fi existat. Tocmai de aceea trebuie să învingă şi să meargă mai departe. Îi spuneam lui Cristi Vlad, bunul meu prieten ajuns acum în postura de oficial al Petrolului, în momentul tragerii la sorţi: “Tati, dacă nu ajungeţi în finală, nu vă iartă nimeni”. Traseul Petrolului e unul de senzaţie. Nici nu concep să…