„Dumnezeu să o ierte”, spun, cu privirea în pământ și strângând, gata să le frâng, florile pe care le țin în mână. Nici nu văd fețele celor care trag din țigară plictisiți, ori a celor care vorbesc despre răposată în curtea în care mi-am petrecut o parte a copilăriei mele. Sunt trezit din visare de o voce cunoscută. E a uneia dintre verișoarele mele, fiica celei care tocmai ce a trecut în neființă. N-am mai auzit această voce de la ultima înmormântare bifată de neamul…
Citeam în presa post-decembristă, aia liberă, până să devin ziarist, asta înseamnă acum mai bine de 20 de ani, că aici, în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, ar fi de fapt țara aleasă de Dumnezeu ca Tărâm al Făgăduinței și că noi, românii, suntem de fapt poporul ales de Bărbos. La vrema aia n-am crezut o iotă. Erau pe timpuri fel de fel de reviste în care diverși scriau fel de fel de tâmpenii. Iar lumea le dădea importanță. Ca și acum de altfel, doar că astăzi formatorii…
Sunt singur în celula mea din Mexic. Prefer izolarea în locul oricărei companii. Astăzi nici măcar n-am deschis televizorul. Ce să văd? Cum sondajele îl dau câştigător pe ponta? Să-i văd pe gîdea, pe ciuvică şi pe badea sărbătorind pe mese victoria PCR la 25 de ani de la Revoluţie? Dumnezeu însă, Dumnezeul ăla în care doar eu cred, pentru că, am uitat să vă spun, eu am un Dumnezeu al meu, doar al meu, nu mă lasă. Îmi arată că există. Şi cum poate…
Au sosit şi Sărbătorile Pascale! Vorba lui nea Florian, vecinul meu din Mexic: “Acu’ vine şi Crăciunul şi s-a dus dracului şi anul ăsta”. De o săptămână, în Mexic, se spală rufe, se bat covoarele, nevestele, copiii, parcă mai abitir ca niciodată-n an! Cele mai bune gospodine de pe etajul meu, tanti Frusina, tanti Ana şi tanti Stanca şi-au păstrat artileria grea pentru mâine dimineaţă. Să te ţii mirosuri mâine. Cred că o să stau cu uşa deschisă, aşa că să mă răsfăţ, să-mi aduc…
Ce combinaţie! Ascult muzică rusească, vorbesc la telefon cu fratele meu Yura Radzievsky, la Kiev, pe mobil, şi încerc să pornesc nenorocitul ăsta de Skype ca să mai economisesc bani. E trecut de miezul nopţii, iar pe mine mă încearcă un sentiment ciudat. Sunt fericit. Sunt fericit că exist, că în seara asta, de fapt ceva mai devreme, pentru că acum e trecut de miezul nopţii, mi-am făcut timp să mă văd cu doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, sunt fericit că… Nici…
Nu mă pricep la politică. Am mai spus-o. Cu toate acestea, am prevăzut dezastrul partidului lui Băsescu. Acum vreo două săptămâni le-am spus unor colegi că ăştia ai lui Ponta, nu ştiu exact cum se numeşte partidul, îi vor bate la curul gol pe oamenii lui Băsescu. Şi am mai zis ceva! Că partidul lui Băsescu nu va face mai mult de 15 la sută. Am fost pe aproape! Toţi au început să râdă, ştiindu-mă afon în politică. M-au întrebat pe ce mă bazez. Le-am…
De ceva zile a început Postul Crăciunului şi mulţi români s-au aliniat liniei trasate de biserica ortodoxă. Unii din inerţie, alţii din credinţă sinceră. N-am ţinut post decât atunci când eram mic. Mama ţinea la un moment dat la chestia asta. Apoi, ţin minte, într-o vineri, înainte de Paşte, mama mi-a dat peste mână atunci când am vrut să gust din cozonacii abia scoşi din cuptor. Atunci am jurat că, pentru mine, postul de orice fel s-a gătat. O mătuşă, nu mai ştiu exact care…
Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…
Zilele trecute, mătuşa Violeta, sora mamei, cea care i-a ţinut locul acesteia la nunta mea acum zece ani şi căreia de atunci îi spun mamă, a împlinit o vârstă. Cred că 63 de ani. Nu mai ţin minte exact. Oricum nu contează, mamele nu au vârstă. Aşa sunt mamele. Ele rămân fără vârstă de la naşterea nostră până când sufletele lor urcă la bunul Dumnezeu. Chiar şi după… Aseară am fumat o narghilea cu Violeta. La o cârciumă libaneză, undeva pe Barbu Văcărăscu. Acolo merg…
Am petrecut Revelionul alături de părinţi până pe la vreo 13-14 ani. Ne aşezam la masă, primeam musafiri de obicei, rar mergeam noi în altă parte. Lumea se simţea bine la noi. Televizorul era deschis. Printre jocuri şi alte treburi specifice copilăriei, inclusiv prostii (!), urmăream programul de Revelion la televiziunea publică. Era o plăcere. Actori, şi ce actori, cântăreţi, şi ce cântăreţi, dansatorii lui Cornel Patrichi, etc, etc. Apoi la 11:55 intra Ceauşescu. Motiv de caterincă. Iar dimineaţă, la plecare, Periniţa! Pe la jumătatea…