Fetele lui tata! Poveste după 10 ani!

“Tati, ce făceaţi, tu şi cu mama, acum zece ani?”, a fost întrebarea pusă de fete ieri, de dimineaţă până seara, la miezul nopţii, atunci când Ana Larisa şi Maria Alexandra au schimbat, pentru prima oară, prefixul! La 30 de minute, cel puţin, mi se punea această întrebare. Fetele ştiau foarte bine ce s-a întâmplat acum zece ani pe 2 iulie, pentru că le-am tot povestit, dar le place să asculte din nou şi din nou istoria! Orele zilei de 2 iulie 2004 şi, mai…

La Ploieşti, la cimitir.

În ultimii 15 ani, cele mai multe vizite în Ploieştiul meu natal s-au rezumat la simple drumuri la cimitirul “Mihai Bravu”, de lângă Rafinăria Teleajen. Nici măcar nu pot spune că intru vreodată în Ploieşti, chit că, imediat ce cobori podul de pe centura de Est a Ploieştiului, ăla de traversează calea ferată spre Moldova, pe un indicator stă scris: “Ploieşti, oraşul lui I.L. Caragiale”. Până la cimitir ai Rafinăria pe mâna dreaptă, câteva case pe stânga şi, la un moment dat, nişte cămine, ca…

Despre copii şi oameni mari. Sau invers

Nu vreau să fiu patetic. O spun din start. Sunt doar realist. Viaţa m-a învăţat să fiu realist. Mai realist decât mi-aş fi închipuit chiar şi până acum câţiva ani. Am intrat pe blog cu gânduri mari, aşa cum se întâmplă de obicei. Şi tot ca de obicei, scriu altceva. Poate şi de aceea titlul uneori contrastează cu ceea ce e în text. Azi le-am revăzut pe fete. După zece zile. E greu fără ele. Timp de mai bine de opt ani, eu şi fetele…