Găgeni 88

O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal! Capitolul 3!

Posted on by adidobre

Am încheiat capitolul 2 din „O istorie scurtă a mănușilor de portar! De fotbal!” cu acea versiune oficială, despre care am spus din capul locului că mă nemulțumește! Din fotografiie găsite pe internet, la cele cu Ricardo Zamora mă refer, un lucru e clar: portarii au folosit mănuși în timpul jocurilor cu mult înaintea lui Amadeo Raúl Carrizo. Iar aia cu Gordon Banks, care, vezi Doamne, „a experimentat mănușile” la Cupa Mondială din 1970, cade și ea. Am găsit în arhiva celor de la Daily…

Read The Full Article »

Jurnal de Cățel în România! Capitolul 1!

Posted on by adidobre

Sincer, nu prea îmi place titlul acesta: „Jurnal de Cățel în România”! Dar îl las așa. N-am nimic mai bun în cap la momentul acesta. Să începem așadar cu începutul! Mai întâi, așa e frumos, vreau să mă prezint. Mă numesc Laika. Laika Dobre! Luna trecută, în februarie adică, pe 21, am împlinit patru luni. M-am născut în comuna Dobra, undeva în județul Dâmbovița, pe șoseaua veche ce leagă Bucureștiul de Târgoviște. Ce tare: m-am născut la Dobra și mă cheamă Dobre! Provin dintr-o familie…

Read The Full Article »

Amintiri din copilărie. Găgeni 88, Ploieşti. A fost odată…

Posted on by adidobre

M-a lovit nostalgia! Aşa, brusc. În mare, cunosc motivul, dar nu vreau să recunosc! În seara asta mi-am cumpărat o sticlă de Sauvignon Blanc, de Ceptura. Ceptura e undeva în Prahova, pe lângă celebrul oraş Urlaţi! Nu e rău! Vinul! Şi acesta e un motiv de nostalgie! Zilele trecute, în primele 48 de ore de la debutul anotimpului ploios, am reuşit să-mi ud toate încălţările din dotare. Plus şosetele aferente. Aşa că m-am decis să-mi achiziţionez o pereche de cizme de cauciuc. M-am dus la…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. Cutremur în Mexic! “Ce-ai făcut de cutremur?”

Posted on by adidobre

Cum n-am lustră în celula din Mexic, ci becuri băgate direct în luminatoarele din tavan, n-am avut confirmarea imediată a cutremurului din această dimineaţă. Oricum am realizat faptul că a fost! Cu exact o secundă înainte de a se declanşa, m-am ridicat în cur, în pat. Premoniţie, instinct de conservare ori un al şaselea simţ? Era să zic al şaptelea! M-am uitat repede la fete, că-s la mine. Zânele însă dormeau fără probleme. Am să le povestesc atunci când se vor trezi. N-am mai închis…

Read The Full Article »

Crăciun fericit!

Posted on by adidobre

Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…

Read The Full Article »

Moş Nicolae. Sau Niculaie!

Posted on by adidobre

Pe vremuri, Moş Nicolae însemna în primul rând portocale, banane, dulciuri. Adică tot ceea ce nu pupai în fiecare zi. Apoi câte un joc, o carte, o jucărie mai micuţă. Ştiam doar că urmează să vină Moş Crăciun, ăla cu bagajul baban! Am prins vremurile în care bananele şi portocalele erau într-adevăr fruncte exotice. Le prindeai de câteva ori pe an la Alimentara de la Castor, un pic mai sus de Găgeni 88. Acolo era un Complex ce cuprindea, pe lângă Alimentară, un aprozar, o…

Read The Full Article »

S-a mai stins cineva de pe Găgeni 88

Posted on by adidobre

Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…

Read The Full Article »

La Boldeşti, la înmormântare

Posted on by adidobre

N-am putut să absentez de la înmormântarea Elvirei. Am plecat spre Boldeşti dis-de-dimineaţă. Singur, doar cu gândurile mele. Am refuzat până şi ţinuta de doliu. Pentru prima oară în viaţa mea. La Boldeşti fusesem ultima oară chiar cu Elvira, acum vreo doi ani. Atunci când am scris “Dor de cireşi şi de cireşe coapte”. Staţi să verific… 25 mai 2008! Deci sunt aproape patru ani… Am găsit-o pe Elvira singură în capela aia răcoroasă de la biserica din Boldeşti. Nu mi-a venit să cred. Parcă…

Read The Full Article »

Mama

Posted on by adidobre

Ieri, pe 6 iulie, a fost ziua mamei. Dacă ar mai fi trăit ar fi împlinit 70 de ani. Ce sumă frumoasă. S-a dus însă la doar 57 de ani. Lea, soră-mea, mă întreba uneori de ce nu scriu despre mama pe blog. N-am găsit vreo explicaţie. Şi mai zicea Lea că ea, mama adică, de acolo de unde e acum, nu mă lasă să scriu. E posibil… Chiar şi acum îmi e greu. Ce e oare de scris? Teoretic, multe, foarte multe. Practic… Cred…

Read The Full Article »

Bambina

Posted on by adidobre

În seara asta am vândut-o pe Bambina, Dacia noastră Logan. A luat-o un vecin, inginer la Petrom, un tip foarte OK, aşa că maşina care ne-a plimbat în ultimii 5 ani pe distanţe care au însumat aproape 90.000 de kilometri va sta în continuare alături de noi. Teoretic! Şi acum e sub geamul de la bucătărie. Nu pe locul ei. Acolo stă Fiatul doamnei Anişoara, cel din cauza căruia a trebuit s-o vindem pe Bambina. Părinţii noştri nu au avut maşină. Era un lux pe…

Read The Full Article »