Aş fi vrut să fiu în seara asta acolo, pe “Karaiskakis”, în primul rând ca să-mi fac meseria. Aşa cum mi-am făcut-o aproape 20 de ani. Am însoţit naţionala României în multe deplasări în toată această perioadă. Am mers în acelaşi avion cu Hagi, cu Gică Popescu şi cu ceilalţi din generaţia lor, aia de-i zic unii “generaţia de aur”. Am fost după naţionala României şi cu trenul şi cu maşina, am făcut chiar şi autostopul. Anul trecut am fost la Atena. Ca de obicei…
A trecut o săptămână de când suntem în Thassos. Eu şi fetele. Tocmai de aceea am şi scris atât de puţin până acum. E greu să te descurci cu două fete şi cu un Campionat Mondial pe cap! Încerc însă să fac faţă fără să mă plâng. Câţiva prieteni de pe “feisbuc” m-au rugat să le dau, aici, pe blog, câteva sfaturi utile despre Thassos. Voi încerca! O spun de la început. Thassos-ul e, în principal, pentru familişti, pentru oameni care caută liniştea după un…
N-am bătut toba despre plecarea asta a mea, cu fetele. Doar câţiva apropiaţi ştiau. În primul rând pentru că nu prea dispuneam de resurse! “O fac până la urmă, ce mama mă-sii”, mi-am zis. Entuziasmul fetelor mi-a dat aripi. Am strâns din … (era să zic o prostie!) şi am reuşit să pun de o parte ceva bănuţi. “Tati, îţi dau maşina mea să te duci cu ea, mai ales că va fi şi ziua fetelor”, mi-a zis fratele Cipic. În cele din urmă planetele…
“Domnule Nistorescu, îl ştiţi pe Adi Dobre, de la noi, de la Sport. A avut o problemă. A murit mama lui. Ar fi bine să-l trimitem în Grecia cu barterele alea ale noastre, poate îşi mai revine”. Acestea au fost vorbele domnilor Alin Paicu şi Laurenţiu Manolache, primii mei şefi de la Evz. Era în primăvara anului 1998, iar Evz avea barter cu o agenţie de turism. Din când în când, angajaţi ai ziarului urcau într-un autocar şi vizitau Grecia. Aşa am ajuns pentru prima…
Mă uit la Grecia – Coasta de Fildeş. Ce echipă au africanii! Ce jucători! Grecii? Grecii sunt băieţii ăia de ne-au lăsat acasă şi de care râdem de la începutul Cupei Mondiale. După o teorie mioritică, la turneele finale, indiferent de sport, ajung în general doar norocoşii, ăia de se roagă mai mult la Dumnezeu, probabil. Adică ăia care nu merită. “Sculele” rămân acasă, unde se dau cu curul de pământ plângându-şi de milă, căutând scuze dintre cele mai penibile, stând în faţa televizorului şi…
M-a apucat greaţa văzând toate mesajele naţionaliste de dinaintea meciului România – Grecia de pe “Arena Naţională”. Ziarele, reţelele de socializare, pereţii, asfaltul, toate colcăiau de mesaje lacrimogene, superoptimiste… Batem Grecia! Îi rupem pe greci! Suntem mai buni ca ei. Aiurea… Aiureli, abureli. După meciul din seara asta, Cipic, fratele meu, îmi spunea că dacă aveam un arbitraj favorabil şi la Pireu şi la Bucureşti, am fi obţinut calificarea la Mondiale. A trebuit să-l contrazic, reamintindu-i că noi nu avem şi nici nu vom avea…
Doamne, dacă n-aş mai fuma… Urcăm spre Acropole. Sunt singurul din grup care nu gâfâie şi care nu se plânge. “Doamne, dacă n-aş mai fuma”, repet într-una în gând. Mă şi mir de condiţia mea fizică. Nu e prima oară. Şi la fotbal, când mai joc, n-am probleme. Când alerg, la fel. Şi totuşi, Doamne, dacă n-aş mai fuma… Meteorologii greci au anunţat averse de ploaie. De când am ajuns la Atena însă, vremea ţine cu noi. Au şi grecii un Busu al lor, o…
A fost infernal, dar, paradocal, superb! La un moment dat, undeva la vreo 300 de kilometri de Atena, am simţit că nu mai pot, că-mi cad ochii în gură, că adorm la volan, aşa că m-am oprit. 15 ore, 1.243 de kilometri, medie orară 81 km/oră, acestea sunt cifrele traseului Mexic (Poarta 4) – Giurgiu – Kulata – Salonic – Atena. Frumoase cifre! CONAIR-ul de Pireu s-a pus în mişcare fix la ora stabilită, 19.00, cu o precizie de ceas elveţian. Ce-mi place expresia asta,…
Sunt abătut. Sau mai degrabă trist. Dracu’ să mă ia! E şi puţină oboseaşă. Poate chiar mai multă, prea multă. Mă uit pe traseul pe care trebuie să-l fac începând de poimâine seară, adică marţi, alături de Sorin Breazu, Daniel Conţescu, Mihai Toma şi un fotograf de la Libertatea, Dobre parcă îl cheamă, ca pe mine. Primii trei îmi sunt şi colegi de breaslă şi prieteni. Când văd unde e Bucureştiul şi unde e Atena, mă ia durerea de cap. Am făcut eu însă trasee…