Parastasul la Pam Pam
Am ajuns aseară acasă conform ritualului. Adică prinzând ultimul metrou (în care de această dată am călătorit alături de fanii Rapidului ce se întorceau din Giuleşti – habar n-aveam de rezultatul meciului cu Viitorul), apoi un “335” rătăcit, de şoferul căruia m-am rugat la capăt de linie, la “Barajul Dunării”, să mă lase în drum, la graniţa Mexicului cu Civilizaţia (care o fi aia?!). Şi, tot conform ritualului, am deschis laptopul şi am navigat. Lumea asta virtuală mă fascinează. Nu ştiu de ce. Îmi place…