Lea

Parastasul la Pam Pam

Posted on by adidobre

Am ajuns aseară acasă conform ritualului. Adică prinzând ultimul metrou (în care de această dată am călătorit alături de fanii Rapidului ce se întorceau din Giuleşti – habar n-aveam de rezultatul meciului cu Viitorul), apoi un “335” rătăcit, de şoferul căruia m-am rugat la capăt de linie, la “Barajul Dunării”, să mă lase în drum, la graniţa Mexicului cu Civilizaţia (care o fi aia?!). Şi, tot conform ritualului, am deschis laptopul şi am navigat. Lumea asta virtuală mă fascinează. Nu ştiu de ce. Îmi place…

Read The Full Article »

Reportaj. O zi la măcelărie. Am făcut-o şi pe asta!

Posted on by adidobre

Sar din pat ca pe vremea când făceam armata la Pompieri şi auzeam alarma. De data asta însă n-am avut nevoie nici de sirenă şi nici de deşteptător. Mă uit la ceas. E abia 5.00. AM, adică! Mă liniştesc. Piri vine să mă ia la treabă pe la 6 şi jumătate. N-am dormit decât vreo patru ore, dar nu mă simt obosit. Aseară am fost în vizită la măcelăria bunilor prieteni Piri şi Mitică, bulgari de-ai mei.După ce “am servit” un şpriţ, le-am cerut permisiunea…

Read The Full Article »

Fetele lui tata! Poveste după 10 ani!

Posted on by adidobre

“Tati, ce făceaţi, tu şi cu mama, acum zece ani?”, a fost întrebarea pusă de fete ieri, de dimineaţă până seara, la miezul nopţii, atunci când Ana Larisa şi Maria Alexandra au schimbat, pentru prima oară, prefixul! La 30 de minute, cel puţin, mi se punea această întrebare. Fetele ştiau foarte bine ce s-a întâmplat acum zece ani pe 2 iulie, pentru că le-am tot povestit, dar le place să asculte din nou şi din nou istoria! Orele zilei de 2 iulie 2004 şi, mai…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. Primul Paşte în Mexic! Cred că e primul!

Posted on by adidobre

E frumos să constaţi că oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi de patimile lui Hristos, aşa, din când în când. Chiar dacă e multă impocrizie în astfel de momente, e reconfortant să constaţi că oamenii chiar se apropie de ceva ce, până la urmă, nu e pe înţelesul lor. Nici măcar în imaginaţia lor. Dincolo de cărucioarele pline cu mâncare şi de mitocănia generalizată, rămâne Sărbătoarea în sine. Dau pariu că puţini înţeleg ce înseamnă aceste sărbători. Paşte, Crăciun, doar la astea două mă…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou! Tommy Dobre şi-a sărbătorit Ziua de Naştere în Mexic!

Posted on by adidobre

Sălciile din “IOR” şi-au schimbat “lucul! Din “rocăriţe”, ele s-au transformat în “bros”! Şi-au donat pletele “credincioşilor”din Sectorul 3, care ieri au sărbătorit Floriile! Cetăţenii bruneţi, dar nu doar ei, s-au înghesuit pe la bisericile din cartier pentru a primi binecuvântarea preoţilor mai mult sau mai puţin simpatici, mai mult sau mai puţin credincioşi! Fără ghilimele! Eu de Florii am fost la cimitir. La “Mihai Bravu”, acolo unde sunt îngropaţi părinţii mei. În drum m-am oprit, însoţit fiind de soră-mea cea mare, Lea, şi de…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou. A trecut şi Crăciunul! 29 decembrie 2013

Posted on by adidobre

Sincer, mă cam plictisesc. Azi, duminică, 29 decembrie, e ultima zi liberă din 2013. De mâine, “back in business”! Am pregătite câteva materiale, aşa că nu îmi fac mari griji. Ascult Bob Dylan. Am început cu melodie, “Mr. Tambourine Man”, din 1964. Nici măcar nu eram născut! Am aprins o lumânare şi am pornit maşina de spălat. E ultima pe 2013. E linişte în Mexic. Lambada, aşa cum au botezat-o consătenii mei, o ţigancă handicapată de prin împrejurimile Mexicului, caută prin gunoaie. Îşi cară cu mândrie…

Read The Full Article »

Crăciun fericit!

Posted on by adidobre

Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…

Read The Full Article »

Jurnal de ghetou

Posted on by adidobre

E cald în Mexic. E trecut bine de 12.00 noaptea. E chiar 1 fără 25. Am deschis fereastra, atâta e de cald. Nea Ştefan, cel care mi-a montat caloriferul, mi-a zis atunci când l-am cumpărat: “Domnul Adi, unul de 80 de cm e suficient pentru ce aveţi aici”. “Ştiţi, toţi vecinii mei care şi-au montat calorifere au de 1,00 sau de 1,20”, zic. “Ascultaţi-mă”, insistă nea Ştefan. Am ascultat întotdeauna de meseriaşi, aşa că am făcut-o şi acum. E linişte în Mexic. În cameră nu…

Read The Full Article »

S-a mai stins cineva de pe Găgeni 88

Posted on by adidobre

Lea, soră-mea, m-a sunat zilele trecute să-mi spună că a murit doamna Barbu. Doamna Barbu, vecina noastră de la Ploieşti, de pe Găgeni 88. Familia Barbu locuia chiar sub noi, la etajul trei. Erau dintre cei vechi în blocul nostru, chiar printre primii mutaţi acolo, dacă nu greşesc. Doamna Barbu şi domnul Barbu, aşa le spuneam pentru că erau printre intelectualii blocului, aveau doi băieţi: Doru, de aceeaşi vârstă cu frate-miu Edi, şi Zefir, mai mic, parcă, cu un an decât mine. Băieţi de băieţi,…

Read The Full Article »

Gigi. Ion Gigi

Posted on by adidobre

E trecut de mult de miezul nopţii. O ascult pe Cher. Ceva mai devreme a cântat Irina Loghin. Şi mai devreme, preţ de o oră, o oră şi ceva, l-am ascultat pe inegalabilul Tudor Gheorghe. A dracului combinaţie! Sunt la Gigi, la Galaţi. Cu fetele mele, care dorm la ora asta. La Galaţi, la Gigi, e locul unde mă simt cel mai bine. E locul unde mă încarc pozitiv. Gigi e băiatul ăla care, prin anii 80, 90, făcea mingea ovală în momentul în care…

Read The Full Article »