La sfârşitul anilor 70 şi începutul anilor 80 încă mai ascultam muzică de calitate, atât la radioul naţional, cât şi la televiziunea română. Îmi aduc aminte că am mai apucat difuzări ale melodiilor Aurei Urziceanu, ale Didei Drăgan ori ale trupelor Roşu şi Negru sau Semnal M, de exemplu, interpreţi şi formaţii care nici ele nu intrau în standardele vremurilor. Şi totuşi, la un moment dat, erau acceptate. Aşa cum era acceptat Toma Caragiu, care ridiculiza pe faţă anumite aspecte ale vieţii acelor ani. De…