Jurnal de călătorie. Înapoi în ghetoul numit România (V)

Am încheiat azi noapte inepţiile pe marginea aventurii mele la finala Ligii Campionilor de la Lisabona, prima mea finală de UEFA Champions League după aproape 20 de carieră jurnalistică. O experienţă unică, venită, culmea, am mai spus însă asta, la puţin timp după ce am luat decizia de a nu mai face parte din această tagmă a jurnaliştilor sportivi. Din România. Ca posesor al unei legitimaţii de presă internaţională, pe care mi-o plătesc o dată la doi ani din propriul buzunar, consider că am dreptul…

Viaţa fără presă scrisă. Fără presă. Doar viaţă!

Încerc să-mi adun gândurile în această perioadă post-Evz. Eram sigur că NU îmi va fi dor de Evenimentul zilei. N-are cum să-ţi fie dor de cineva care te-a înşelat. Ai, aşa, o stare ciudată, nedefinită, dar NU îţi e dor. Asta e cert. Trădarea e suprema măgărie într-o relaţie. Indiferent de natura relaţiei. Iar trădarea asta se poate traduce în diferite moduri. Nu mai contează… Am vrut să scriu despre ultima mea zi la ziar. Am renunţat însă. Ce ciudată coincidenţă: m-am întors ultima oară…