Mihai Cristache

A scris o pagină importantă din istoria echipei de fotbal Petrolul Ploiești, o istorie în care și-a câștigat definitiv un loc. A fost unul dintre cei mai fanatici petroliști din câți am cunoscut în această viață. Și am cunoscut câteva zeci de mii. Vreo 15.000 doar, așa, dintr-o dată, la o întâlnire pe vechiul Stadion „23 August” într-o zi de 21 iunie 1995. Petrolul, cu o echipă formată aproape exclusiv din prahoveni, cucerea Cupa României, primul trofeu al galben-albaștrilor după o pauză de aproape trei…

Parastasul la Pam Pam

Am ajuns aseară acasă conform ritualului. Adică prinzând ultimul metrou (în care de această dată am călătorit alături de fanii Rapidului ce se întorceau din Giuleşti – habar n-aveam de rezultatul meciului cu Viitorul), apoi un “335” rătăcit, de şoferul căruia m-am rugat la capăt de linie, la “Barajul Dunării”, să mă lase în drum, la graniţa Mexicului cu Civilizaţia (care o fi aia?!). Şi, tot conform ritualului, am deschis laptopul şi am navigat. Lumea asta virtuală mă fascinează. Nu ştiu de ce. Îmi place…

Petrolul meu şi gândurile mele

Sunt obosit şi bucuros. Ce combinaţie! E trecut de miezul nopţii. Ascult “Gerry and the Pacemakers”! Şi beau o ţuică în cinstea Petrolului. Vinul cumpărat de la Eugen stă arestat în debaraua de pe hol, pe care vecinii mei grijulii o închid înainte de culcare. Am ajuns acasă după ora închiderii, aşa că mă mulţumesc cu ce am în frigider. Adică o ţuică. Echipa mea de suflet, Petrolul, s-a calificat în semifinalele Cupei României. Ştiu, mulţi ar spune că e o bucurie măruntă în oceanul…

Petrolul are un fan în Alpi

“Nu vă supăraţi, sunteţi spaniol?”, mă întreabă un tânăr, angajat la un restaurant din Alpii austrieci, privind spre borseta în care îmi ţineam aparatul de fotografiat. Am cumpărat-o acum câţiva ani dintr-un magazin din Sevilla doar pentru că nu aveam unde să pun în condiţii de siguranţă aparatul foto. Am dat parcă 10 euro pe ea. E verde şi are sigla echipei Betis Sevilla. “Nu”, răspund, dar mă prind imediat. “Sunt fan al echipei Betis Sevilla. Şi tu?”. “Îi simpatizez. Eu sunt din Malaga. Am crezut…

Mihail Şi Gavriil

Fetele lui tata s-au întors aseară acasă. După o săptămână petrecută la Miercurea Ciuc, ce sincer mi s-a părut o eternitate, revederea a fost una incredibilă. Mi-am dat încă o dată seama că n-am făcut umbră pământului degeaba. “Tati, mâine nu mergem la grădiniţă, iar eu voi sta cu voi”, le-am spus. “Au strigat de bucurie, deşi trecuse de miezul nopţii. Le-am propus ca dis de dimineaţă să mergem la biserică. “E sărbătoare mare. Tati, ne împărtăşim? Voi alegeţi, nu vă obligă nimeni”, le-am zis.…