Oamenii care au transformat fotbalul românesc într-un Prîpiat sunt bine mersi

Au lăsat în urma lor doar praf și pulbere. După două decenii și jumătate de domnie, Mitică Dragomir și Mircea Sandu au transformat fotbalul românesc într-un Prîpiat, orașul-fantomă închis după accidentul nuclear de la Cernobîl de acum fix 31 de ani. Judecați nu pentru infracțiunea de genocid (distrugerea deliberată și sistematică a fotbalului românesc), așa cum era normal, ci pentru dezafilierea abuzivă a unui club de mare tradiție, Universitatea Craiova, cei doi aud că au fost achitați. Asta e. Debarcați de mai bine de trei…

A murit Tata Jean. Dumnezeu să-l ierte.

Urăsc chestia asta cu „Dumnezeu să-l ierte”. Mi se pare utilizabilă doar în cazul oamenilor care chiar au neapărat nevoie ca Bunuțul să-i ierte. Știu, nu există oameni fără de păcat. Dar mai știu că există categorii, clasamente în care oamenii se împart în funcție de păcatele comise în viața asta. Nu mă poate contrazice nimeni. E ca în fotbal. Avem Divizia A, Divizia B și așa mai departe, avem Cupa Campionilor, Cupa UEFA, chiar și Cupa Intercontinentală ori Cupa Balcanică. În materie de păcate…

“Ţi-ai dracu’ cu Mitică al vostru”

Un prieten de pe “feisbuc” îmi sugera aseară să-mi spun părerea despre arestarea lui Mitică Dragomir. Na, că l-au şi eliberat! Pe fostul miliţian nu trebuie să-l subestimezi niciodată. Şi vă spune unul care-l cunoaşte. Omul ăsta e diabolic. Altfel n-ar fi ajuns unde a ajuns şi, mai ales, ce a ajuns. Mitică n-ar fi trăit vreodată altundeva. Doar în România, ţara care le-a permis călăilor dinainte de 1989 să rămână la putere fără să fie traşi de mânecă, fără să fie arătaţi cu degetul…

Astenie de iarnă!

Gata, s-a calificat şi Steaua. E fericire în fotbalul românesc! Mitică Dragomir, omul care a transformat fotbalul nostru într-o afacere de tip mafiot, e luat prin telefon, fără jenă, de televiziunile care nu se mai satură de live-uri. Bine că e campanie electorală şi ciobanul n-are voie să apară. Doamne, ce-şi mai rod unghiile de ciudă ăştia cu “tolc-şourile”! Mă chinui să scriu ceva pe blog. De fiecare dată când zic “gata, încep”, se deschide câte o fereastră de mess. Nu pot refuza dialogul, nu…