Viaţa fără presă scrisă. Fără presă. Doar viaţă!

Încerc să-mi adun gândurile în această perioadă post-Evz. Eram sigur că NU îmi va fi dor de Evenimentul zilei. N-are cum să-ţi fie dor de cineva care te-a înşelat. Ai, aşa, o stare ciudată, nedefinită, dar NU îţi e dor. Asta e cert. Trădarea e suprema măgărie într-o relaţie. Indiferent de natura relaţiei. Iar trădarea asta se poate traduce în diferite moduri. Nu mai contează… Am vrut să scriu despre ultima mea zi la ziar. Am renunţat însă. Ce ciudată coincidenţă: m-am întors ultima oară…

1 Decembrie. Din Mexic, “La mulţi ani, România!”

Sunt liber de 1 decembrie 2013! Aşa am picat după rotaţia făcută cu amicul Mugur Băileşteanu, noi doi formând în acest moment departamentul Sport al cotidianului Evenimentul zilei. M-am trezit la ora 10.00, după ce am adormit pe la 01.00. Azi am decis să lenevesc, dar n-am reuşit. Deschid net-ul, de fapt “feisbucul” şi blogul meu de povestitor. Toată lumea postează “La mulţi ani, România!”, “La mulţi ani, români!”, cei mai mulţi fără virgulă, evident. E frumos să vezi asta. Parcă e mai sincer decât…