“Nea Floriane, mergem, bre, la vot?”, îl abordez pe vecinul meu de palier, în timp ce mă înghesui pe balconaşul de la capătul holului, unde, pe un metru pătrat, mai trag din ţigară şi îşi savurează cafeaua alte două vecine. “Mergem”, îmi răspunde nea Florian. Fost lucrător la un CAP din Călăraşi înainte de 89, nea Florian mătură zilnic şi spală atunci când e nevoie scara noastră. Are chei de la toate uşile. De la balcon, de la bucătăria comună. În plus, trecut prin multe,…
Mi-am făcut buletin de Mexic! Azi, în ziua în care echipa lui Miguel Herrera dă piept cu Brazilia în etapa a doua a Grupei A de la Cupa Mondială de fotbal. A dracului coincidenţă! M-am rugat să am probleme la “naşterea” noului meu act de identitate ca să am ce scrie aici pe blog. N-a fost însă să fie. A fost una dintre cele mai uşoare misii din ultimii ani. Nici măcar n-am ajuns la Secţia 23, aşa cum mă sfătuise pila mea, ci tot…
Un ziarist bătrân mi-a dat azi deşteptarea. A sunat pe la opt şi jumătate ca să-mi spună că i-a plăcut povestea despre “Test Drive-ul cu Mini”. Şi mi-a făcut şi un reproş, aşa, ca să-mi meargă bine toată ziua: “Adi, te vinzi prea ieftin”! I-am răspuns, în timp ce creierul meu încă mai dădea rateuri, ca un motor diesel, încercând să pornească, că eu n-am preţ! Altceva n-am ştiut ce să-i răspund. Mi-am făcut o cafea, după care am luat-o agale spre locul de fumat,…
Am scris mai devreme ceva legat de apropiatele alegeri, alea, europarlamentarele. Şi mi-am adus aminte de un post pe care îl am de ceva vreme, vorba domnului Alin Paicu, la “şpec”. Materialul a fost scris acum vreo lună, înainte de Paşte. Dar e, cum să zic, de actualitate. … Balconaşul de lângă celula mea, cel destinat aproape în exclusivitate uscării rufelor, e plin. Caut să fac loc stativului meu. Nu reuşesc. “Tanti, ce s-a întâmplat? E sărbătoare mâine?”, o întreb pe Frusina, nevasta lui nea…
“Nea Floriane, cum stăm cu vremea azi?”, îl întreb pe “ştiristul” meu din Mexic. “Nu ştiu ce să zic. Să-i ia dracu’ pe ăştia de la Meteo. De trei zile zice că plouă, dar nimic… Cine ştie”, îmi răspunde nea Florian, care s-a pus pe picioare de la beţia dinainte de Paşte, atunci când a plecat după pâine şi n-a mai venit. Stăm amândoi pe balconaşul de la capătul holului. Îi povestesc despre un reportaj văzut în dimineaţa asta pe TVR 1. Un filmuleţ de…
E frumos să constaţi că oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi de patimile lui Hristos, aşa, din când în când. Chiar dacă e multă impocrizie în astfel de momente, e reconfortant să constaţi că oamenii chiar se apropie de ceva ce, până la urmă, nu e pe înţelesul lor. Nici măcar în imaginaţia lor. Dincolo de cărucioarele pline cu mâncare şi de mitocănia generalizată, rămâne Sărbătoarea în sine. Dau pariu că puţini înţeleg ce înseamnă aceste sărbători. Paşte, Crăciun, doar la astea două mă…
Au sosit şi Sărbătorile Pascale! Vorba lui nea Florian, vecinul meu din Mexic: “Acu’ vine şi Crăciunul şi s-a dus dracului şi anul ăsta”. De o săptămână, în Mexic, se spală rufe, se bat covoarele, nevestele, copiii, parcă mai abitir ca niciodată-n an! Cele mai bune gospodine de pe etajul meu, tanti Frusina, tanti Ana şi tanti Stanca şi-au păstrat artileria grea pentru mâine dimineaţă. Să te ţii mirosuri mâine. Cred că o să stau cu uşa deschisă, aşa că să mă răsfăţ, să-mi aduc…
Plouă în Mexic. Şi e frig. Cred că am dormit aproape 10 ore! De când n-am mai stat atât de mult în pat… Pun de cafea. Încă mai am butelie. Adaug cafea proaspătă peste jumătatea rămasă de ieri. Combinaţia e perfectă. Holul e pustiu. Arunc o privire afară, printre rufele aflate la uscat pe balconaşul de lângă celula mea. Imaginea e apocaliptică. Vântul de ieri a strâns printre maşinile parcate aproape una peste cealaltă în micuţa curte dintre blocul meu şi cel de alături toate…
Sub balconaşul de la capătul holului sunt zeci de chiştoace. Scrumez în farfurioara ce ţine loc de scrumieră. Tot acolo sting ţigara. “Aruncă, omule, peste balustradă. Ce, nu mătur eu?”, mă îndeamnă nea Florian, vecin de palier în Mexic. Nea Florian e soţul Frusinei. Să tot aibă în jur de vreo 60 de ani. El e omul de serviciu de pe scara noastră. Se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 4.00 ca să măture şi să spele Scara 1 de pe Aleea Cioplea numărul 1!…
Sunt rupt! Nu mă plâng. “Nu mă plâng”. Am ajuns să mă justific astfel în faţa unor ignoranţi. Parcă sunt unul de la “alcoolicii anonimi”… “Am şapte zile de când nu m-am mai plâns”, repet uneori, încercând să-i fac să gândească pe cei care cred că mă plâng. Nu m-am plâns niciodată. Te întreabă unul: “Ce faci?”. Şi îi spui ce faci. Şi vine răspunsul invariabil: “Iar te plângi?”. De ce p…a mea mă mai întrebi “ce fac?”… Doar ca să mă iei la mişto?…