Reportaj. O zi la măcelărie. Am făcut-o şi pe asta!
Sar din pat ca pe vremea când făceam armata la Pompieri şi auzeam alarma. De data asta însă n-am avut nevoie nici de sirenă şi nici de deşteptător. Mă uit la ceas. E abia 5.00. AM, adică! Mă liniştesc. Piri vine să mă ia la treabă pe la 6 şi jumătate. N-am dormit decât vreo patru ore, dar nu mă simt obosit. Aseară am fost în vizită la măcelăria bunilor prieteni Piri şi Mitică, bulgari de-ai mei.După ce “am servit” un şpriţ, le-am cerut permisiunea…