Scrisoare deschisă. Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, am rămas fără butelie…

Domnule, preşedinte, domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor politicieni, am rămas fără butelie! S-a terminat GPL-ul din ea! Partea bună e, doamnelor şi domnilor, că am stabilit un nou record de longevitate al unei butelii în Mexic! Doi ani, dragi politicieni. Aţi auzit de Mexic, nu e aşa? Nu, staţi puţin, nu e vorba de Mexicul adevărat, acolo unde mulţi dintre voi mergeţi în vacanţă. E vorba de Mexicul din Sectorul 3 al capitalei României (o capitală europeană, o capitală a unei ţări membră NATO), acolo…

Minunea din “311”!

N-am chef de nimic. Nu ştiu, am, aşa, o stare de tot rahatul. Tocmai ce mi-am făcut temele şi o pornesc spre Eurosport. Am PSV – Barcelona, din UEFA Youth League. Liga Campionilor pentru ăia mici, adică. Sunt cu prietenul Cristi Petre. Amănuntul ăsta mă mai înviorează. În staţia de autobuz de la “Poarta 4”, acolo de unde pornesc spre civilizaţie (care o fi aia?!) traseele “330”, “311” şi magnificul “101”, cel mai prost din istoria “ITB”-ului, suntem vreo 7-8 inşi. Mă gândesc la ale…

Jurnal de Ghetou! “101”, mon amour!

“101” e cel mai prost traseu din Bucureşti. Vine când vrea muşchiul lui. Cred că-s doar două maşini pe traseu! Dar cu toate astea îl iubesc! “101” pleacă de la “Poarta 4”, din apropiere de Mexic, şi întoarce la “Doamna Ghica”. Când îl prinzi, te poţi considera norocos. “101” e autobuzul care mă aduce aproape în fiecare seară acasă, în Mexic. “101” mă duce aproape în fiecare dimineaţă spre “Sălăjan”, când mă duc să duc fetele la şcoală. Din când în când îl mai suplineşte…

Crăciun fericit!

Încă e 25 decembrie, adică Sfânta Zi de Crăciun! Bag mâna în buzunar şi scot pachetul de ţigări. Număr: una, două, trei… şase ţigări. Mă uit la ceas. E abia 9. 9 seara. “Nu-mi ajung până mâine dimineaţă”, îmi zic. 311 nu vine. Nici 101. Stau în staţia de autobuz şi mă uit spre intersecţia Postăvarului cu Nicolae Grigorescu. Nu vine nimic. Chioşcul din staţie e deschis. Aici, de ani buni, se vând ceasuri, de toate felurile, şi cosmetice de doi lei. Mă aplec în…

Jurnal de ghetou

“Nu vă supăraţi că vă întreb. V-am văzut odată la televizor. D-stră sunteţi?”, mă abordează o vecină. Îi spun că sunt doar un pârlit de ziarist, care duce o viaţă normală, departe de stresul unei vedete şi că apariţiile mele tv au fost simple întâmplări. Nu înţelege însă nimic. Aşa am fost mereu. Chiar şi atunci când prezentam ştirile la TV Sport, actualul Sport.ro, sau apăream pe la Realitatea sau pe la TVR, ca invitat. Stau la capătul holului şi trag dintr-o ţigară. M-am reapucat…