Dacă m-aş fi născut în Serbia?

Îmi place să recitesc din ceea ce am tot scris în ultimii 20 de ani. Şi nu doar materiale publicate. De asemenea, ador să parcurg, pentru a nu ştiu câta oară, cele câteva scrisori, ce au supravieţuit miraculos, din perioada adolescenţei sau din cea a stagiului militar. Unele dintre scrieri mă fac să zâmbesc. Cele mai multe! Descopăr lucruri interesante, greşeli, multe greşeli, chestii deranjante (acum!), dar pe care mi le asum. Fără excepţie. Diferenţa e aceea că unele erori, cele mai multe, sunt accepte…

Jurnal de călătorie. “La Berlin într-un picior”. Episodul 3

Mă uit la monitorul de deasupra mea. Sunt vreo trei sau patru în fiecare vagon. Aştept ca reclama să-şi termine numărul ca să văd cu cât aleargă trenul spre Berlin. “200 km/h”, scrie sus, acolo, pe ecran. “Ţi-aş gura ta, Adriane”, îmi zic în gând. Nana, mama lui Christian, care la Hagen m-a dădăcit până la urcarea în tren, îmi spunea că “ICE”-ul ăsta “zboară” cu “300 de km la oră”! Am crezut că mi-a zis doar aşa, ca să mă impresioneze. Simt însă că…

Bumbeşti Piţic

Episodul 2 E cald şi la Bumbeşti Piţic, dar parcă nu e la fel de neplăcut ca la Bucureşti, unde natura se rezumă doar la asfalt şi la ciment. Aici, deşi a plouat puţin în ultimle săptămâni, oamenii plângându-se din pricina secetei, zona se prezintă la întâlnire purtând o rochie verde. Case frumoase, curţi îngrijite, animale, multe animale, copii care te salută spunându-ţi “Sărut mâna”. Iar în fundal zăresc munţii. Acesta e peisajul care mă întâmpină la Bumbeşti Piţic, localitate aflată pe drumul dintre Râmnicu…

Bumbeşti Piţic

Episodul 1 Mă uit pe hartă pentru a localiza Bumbeşti Piţic, refugiul temporar al prietenului Sorin Breazu, şi constat că am mai trecut pe acolo cel puţin de două ori. În ambele cazuri în drum spre Târgu Jiu, la meciuri. Sunt 246 de km, conform “google”, iar ăsta nu minte, distanţă ce mi se pare onorabilă, mai ales că aproape jumătate o acoperi din Autostrada Bucureşti – Piteşti. “Tati, e frumos aici. O să-ţi placă”, mă asigură Sorinel, pe care nu l-am mai văzut de…

Fotbalul şi fetele

“Tati, când comentezi pentru Eurosport o faci de la faţa locului sau din studio?”, e una dintre întrebările pe care le aud, aşa, din când în când. “Din studio, tati, din studio”, le răspund şi văd o umbră de dezamăgire în privirea interlocutorului. Acesta e şi motivul pentru care merg atât de des pe teren! Ca să văd meciuri de la faţa locului. Azi am fost la Mogoşoaia, la un amical România – Franţa, fete sub 17 ani. Pe franţuzoaice le-am comentat chiar acum o…

Sorin Breazu

AVERTISMENT Ceea ce am scris mai jos nu e, Doamne fereşte, un necrolog! E un tribut adus unui prieten! DECI: Într-un clasament al celor mai dragi persoane cu care m-am intersectat în această lume, Sorin Breazu ar prinde fără probleme un loc de UEFA Champions League. Direct faza grupelor, deci fără play-off! Sorin e cu 18 ani mai tânăr decât mine. Uneori îi şi zic: “Tati, prietenele mele din liceu au copii la fel de mari ca tine”! Poate şi de aceea Sorin mi se…

Parastasul la Pam Pam

Am ajuns aseară acasă conform ritualului. Adică prinzând ultimul metrou (în care de această dată am călătorit alături de fanii Rapidului ce se întorceau din Giuleşti – habar n-aveam de rezultatul meciului cu Viitorul), apoi un “335” rătăcit, de şoferul căruia m-am rugat la capăt de linie, la “Barajul Dunării”, să mă lase în drum, la graniţa Mexicului cu Civilizaţia (care o fi aia?!). Şi, tot conform ritualului, am deschis laptopul şi am navigat. Lumea asta virtuală mă fascinează. Nu ştiu de ce. Îmi place…

Scorniceşti. La 25 de ani de la Revoluţie

În anii 70, cei mai buni elevi din clasa a II-a, cărora li se adăugau ăia de erau vecini cu tovarăşa învăţătoare, erau făcuţi pionieri în prima serie. Cei mai buni elevi din clasa a II-a, cărora li se adăugau ăia de erau vecini cu tovarăşa învăţătoare, erau primiţi în rândurile pionierilor la Doftana. Devenise un clişeu în acele vremuri. Cel puţin aşa se întâmpla la Şcoala Generală nr. 23 din Ploieşti. O şcoală localizată în cartierul “Cina”. Pe strada Trotuşului! Cum n-am făcut parte…

Iohannis! Să ne bucurăm, zic! Acum. Îmi e teamă să nu rămânem doar cu asta

Sincer, n-am crezut că Iohannis îl poate răpune pe ponta. Jur! Acesta a fost şi motivul pentru care azi nici n-am deschis televizorul. Fetele au fost la mine de vineri, în, probabil, ultimul meu week-end liber din acest sfârşit de an. Înainte de a le duce la mama lor, la Crevedia, am mers la vot, la Şcoala Mexic, de aici, de la noi din cartier, din Mexic. Fetele au intrat cu mine în cabina de vot! Alexandra a pus ştampila pe Iohannis, iar Larisa a…

Mulţumesc, “Meme” Stoica! De azi, la treabă

Ultima mea experienţă culinară, Spaghetti Bolognese, specialitatea casei în Mexic, a însemnat un mare eşec. Am folosit materie primă ieftină, de la Auchan, pentru prima oară în lunga mea carieră de bucătar. Şi, tot pentru prima oară în viaţa mea, nu le pot mânca. Am dat-o în bară! Dezamăgirea e pe măsură. Am decis însă să păstrez spaghetele la congelator, pentru vremuri mai rele decât cele de acum. Azi, cu puţinii bani pe care îi mai aveam în casă, m-am dus să plătesc cablul şi…