Vreau și eu la televiziunea publică!

„Tati, ce dracului cauți aici? Ai venit la concurs?! Ce băiat! Păi, nu știi că?…”, îmi spuneau oamenii din TVR, cei care mă cunoșteau firește, ori de câte ori mă zăreau prin curtea televiziunii publice. Îmi făcusem un obicei, în anii trecuți, mulți, să particip la concursurile organizate de Televiziunea Română. „Liberă și Independentă”! Mergeam, așa, la mișto, eram conștient că nu aveam vreo șansă. Mi se făcuse dor de „interviuri”, de „examene”, așa că mergeam, acolo, în „Dorobanți”, ori de câte ori TVR-ul scotea…

Jurnal de călătorie. Lisabona 2014 (III)

Au trecut mai bine de cinci ore de când bântui prin Centrul de Presă de la “Da Luz”. Constat cu tristeţe că sunt singurul ziarist român prezent la finala Ligii Campionilor ediţia 2014… Stau în cur pe un scaun şi îi privesc pe toţi ceilalţi, jurnalişti şi fotoreporteri, care roiesc în drumul meu. Se salută, îşi dau sfaturi, se consultă, muncesc. Mă apucă, aşa, un sentiment aiurea. De ciudă. Cred că asta e, ciudă… Am spus de mult că presa sportivă din România a murit,…

Amintiri din copilărie. Despre film şi … video!

Promiteam în postul anterior că voi scrie despre cum stătea treaba cu filmele în ultimii ani ai regimului comunist. Am să extind însă perioada şi voi demara chiar cu începutul. Începutul meu, fireşte! Nu îmi amintesc exact care a fost primul film văzut de mine. Aş plonja în ridicol dacă aş susţine că ştiu acest amănunt al existenţei mele. Poate dacă mai trăiau mama şi tata… Şi nici atunci nu cred. Nu mai contează. Îmi amintesc însă că am prins vremurile în care cenzura comunistă…

N-am mai ajuns la Montreal, la Bute

Mi-am dorit enorm să ajung la Montreal, la meciul lui Lucian Bute cu Brian Magee, nord-irlandezul, ăla despre care toată presa română spunea că e irlandez (dar ce mai contează). La un moment dat, o fată de la publicitate, de la noi, mi-a zis că s-ar putea să facă rost de biletul de avion. Reuşisem să pun de-o parte vreo 200 de euro, alţi 300 îi împrumutasem, socotelile erau făcute să zic aşa. N-am primit nici până în ziua de azi un răspuns de la…

2011 a sosit!

Am petrecut Revelionul alături de părinţi până pe la vreo 13-14 ani. Ne aşezam la masă, primeam musafiri de obicei, rar mergeam noi în altă parte. Lumea se simţea bine la noi. Televizorul era deschis. Printre jocuri şi alte treburi specifice copilăriei, inclusiv prostii (!), urmăream programul de Revelion la televiziunea publică. Era o plăcere. Actori, şi ce actori, cântăreţi, şi ce cântăreţi, dansatorii lui Cornel Patrichi, etc, etc. Apoi la 11:55 intra Ceauşescu. Motiv de caterincă. Iar dimineaţă, la plecare, Periniţa! Pe la jumătatea…

Fazanii

N-am văzut fraieri mai mari decât jucătorii CFR-ului. De mult, pe cuvânt! Să marci patru goluri şi să pierzi meciul, chiar e o performanţă greu de egalat. Meriţi felicitări după o asemenea ispravă. Acum vreo 13-14 ani, la începuturile mele de jurnalist la Evz, am fost la Galaţi, la un meci Oţelul – HIT Gorica, din Cupa UEFA. În tur fusese 2-0 pentru Gorica. În retur, în minutul 89, era 4-0 pentru Oţelul, dar la final a fost 4-2, iar HIT Gorica a mers mai…

La tribunal, birjar!

A trecut şi meciul cu Franţa. România s-a făcut, aşa cum era de aşteptat, de râs. A mâncat bătaie. Dacă n-ar fi fost acea reluare a televiziunii franceze, probabil că şi comentatorii meciului ar fi tăcut sau ar fi criticat jocul slab, fără orizont al naţionalei lui Răzvan Lucescu. Culmea, unul dintre cele mai reuşite din ultima vreme! Mă uitam la meci, în reluare, şi ascultam comentariul. După golul lui Remy, comentatorii de la ProTV au tăcut brusc. Apoi, odată cu reluarea, s-au transformat în…

Aaron Ramsey

Prietenul Dragoş Bocanaciu, de la TVR şi de la Sport 1, m-a sunat sâmbătă seară şi m-a întrebat dacă am văzut meciul Stoke City – Arsenal. “Nu, nu l-am văzut, dar îl comentăm împreună marţi la Arsenal TV”, i-am răspuns. “Ni l-au rupt pe Ramsey, frate”, mi-a spus atunci cu o voce tristă. “Cum?”, întreb consternat, iar el îmi explică în mare ce s-a întâmplat pe “Britannia Stadium” din Stoke-on-Trent. De trei ani, săptămână de săptămână, marţea, vorba lui Farfuridi, am n-am treabă, mă duc…