Am petrecut Revelionul alături de părinţi până pe la vreo 13-14 ani. Ne aşezam la masă, primeam musafiri de obicei, rar mergeam noi în altă parte. Lumea se simţea bine la noi. Televizorul era deschis. Printre jocuri şi alte treburi specifice copilăriei, inclusiv prostii (!), urmăream programul de Revelion la televiziunea publică. Era o plăcere. Actori, şi ce actori, cântăreţi, şi ce cântăreţi, dansatorii lui Cornel Patrichi, etc, etc. Apoi la 11:55 intra Ceauşescu. Motiv de caterincă. Iar dimineaţă, la plecare, Periniţa! Pe la jumătatea…