Mă uitam adineauri peste pozele făcute lui Tommy, Tommy Dobre, motanul nostru, de când el a devenit membru al familiei. Luna asta, pe 14, face un an. Avea doar o lună şi jumătate de viaţă şi 150 de grame în greutate atunci când doamna Anişoara l-a adus acasă. Le reamintesc celor care nu m-au citit la vremea respectivă că Tommy trebuia să ajungă la Miercurea Ciuc. A rămas însă în Sălăjan. Poate a fost norocul lui. Poate al nostru. Nici nu mai contează. Nu îmi vine să cred cât a crescut. Îmi amintesc de nopţile când stătea alături de mine, cu capul sprijinit de laptop, ore în şir. Nu am avut pisică până la Tommy. Şi asta parcă am mai spus-o. Nu mai contează. N-aveam, să zic aşa, o slăbiciune pentru ele. Tommy a fost însă altfel. Încă de la început. Toată lumea l-a iubit. Bine, fetele probabil ar fi adoptat şi un castor, doar să ştie că au un animal de companie în casă. Ţinuta lui, că doar e de viţă nobilă, i-a dat întotdeauna un aer aparte. Motanul ăsta e de un bun simţ, cum n-am crezut că poate avea la o pisică.
Dintr-un sentiment de solidaritate masculină, n-am fost de acord să-l castrăm pe Tommy. Chit că mă cam săturasem în ultimele luni de fiţele lui, 5 la sută faţă de ale altor motani după povestirile altor iubitori de animale. Inevitabilul s-a produs însă. Azi a stat toată ziua la Ilioara, la spitalul veterinar, sub anestezie. Fetele i-au purtat de grijă non-stop. “Tati, dacă moare Tommy?”, mă întrebau îngrijorate fetele. Le-am răspuns că nu se va întâmpla nimic rău cu Tommy. Aşa a şi fost. Le-am spus să nu-l streseze, să-l trateze ca pe un bolnav câteva zile. Au înţeles. Bietul Tommy… E încă sub anestezie. Nu zice nimic. Adineauri a vrut să coboare din patul fetelor şi a căzut în cap. Am stat de vorbă cu el vreo 10-15 minute. Nu ştiu dacă a înţeles ce i-am spus. Poate că da, că doar nu stăm noi de vorbă uneori ore în şir noaptea povestind de una, de alta. Şi, la drept vorbind, eu sunt ăla cu limbariţa nocturnă.
Uneori îi invidiez pe cei care nu au copii ori animale de companie. Cu toate astea, pe cuvânt dacă aş schimba ceva în viaţa mea. Nici din trecut, nici din prezent.