Nepot al marelui Lucian Blaga, veteranul, stabilit în Canada, e cel mai rapid român pe 5 și 10 kilometri de doi ani încoace! Și are 49 de ani și jumătate!
Noi ăștia mai bătrâni, „ceaușeii” adică, avem, și o spun chiar cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, „fidbec”. La multe! În general la sport, la cultură generală. Cu toate acestea, pe fostul campiona național de juniori Octavian Moga nu îl știam. Nu auzisem de el, deși despre sporturile de iarnă am ;i scris, nu doar le-am privit.
Acum câțiva ani am scris un reportaj în Evenimentul zilei despre fostul mare campion Tibor Kopacz, mort la 47 de ani într-un anonimat total.
Pe Octavian Moga l-am cunoscut pe „feisbuc”. Nu țin minte cum „ne-am dat accept” reciproc. Nu mai contează!
Îi urmăresc postările, omul meu având activitate pe rețeaua de socializare inventată de Mark Zuckerberg. Postează „selfiuri”, poze cu peisaje absolut ireale din țara sa de adopție, Canada, de peste tot pe unde îi umblă picioarele. Cele mai multe sunt de la concursurile de patinaj viteză la care participă.
Concurează pentru România pentru că, spune el, „sunt mândru că m-am născut în România”!
De câteva săptămâni mă tot țin să-i adresez câteva întrebări omului care peste tot unde concurează lumea îl arată admirativ cu degetul și spune: „e din România”. Octavian Moga a ieșit în stradă la Revoluție, a trăit dezamăgirile pe care le-am trăit toți cei care am făcut același lucru în decembrie 1989. S-a rupt de țara strămoșilor săi și a plecat. Concurează pe banii săi. E supărat pe patinajul viteză din România. De fapt, pe conducătorii acestuia, cărora le aduce acuze grave. În replică, aceștia, susține Octavian, îl amenință de la distanță și îi cer să nu mai concureze pentru România.
Inițial am dorit să fac un interviu exclusiv pe sport, pe alergare, pe care să-l pasez apoi bunului prieten Berti Panaiot, pe www.runningmag.ro. Interviul e însă mai mult decât o simplă discuție despre alergare, e povestea unui om care și-a revenit din pumni și își trăiește viața, dar mai ales marea lui pasiune, patinajul viteză!
adidobre.ro: Cine sunteți d-stră, domnule Octavian Moga?!
Octavian Moga: Sunt un sibian, născut în 1966, crescut și educat în tradiția strămoșească de român neoaș! Un român foarte mândru de originile și tradițiile ancestrale și cu un pronunțat simț patriotic. De bun gust!
Cum ați ajuns la patinaj?
În 1977 m-am întilnit cu patinajul viteză, iar de atunci sportul a devenit pentru mine un drog!
Ce înseamnă sportul, așa, în general, dar pentru d-stră în special?
Sportul înseamnă singura modalitate pentru ființa umană de a se regăsi pe ea însăși. Dictonul latin „mens sana in corpore sano” este principiul meu călăuzitor în viață! În lumea occidentală, unde supraviețuiesc de 15 ani, sportul este singura modalitate de a evada din lumea super-tehnologizată!
Ce înseamnă alergarea?
Alergarea este primordială ființei umane! Cred că omul a trecut de la stadiul animalic la ființa rațională în urma impactului produs de modul de vânătoare folosit în preistorie! Omul are o capaciatate fabuloasă de a se deplasa pe distanțe uriașe fără să obosească. Se pare că, în preistorie, oamenii vânau animalele prin hăituire până la epuizare. Animalul este capabil să alerge mult mai mult decât omul, dar, în final, rezistența și anduranța omului prevalează. Astfel oamenii erau capabili să se apropie de animal și să-l ucidă. Ca să supraviețuiască.
Concurați pentru România! De ce?
România este patria strămoșilor mei, țara pe care o am în suflet și pentru care înaintașii mei și-au dat viața! Transilvănenii sunt cei mai fanatici români datorită memoriei genetice. Noi știm foarte bine că doar împreuna cu frații români de pretutindeni putem supraviețui ca națiune într-o Europă heteroclită și războinică. Strămoșii mei își știu rădăcinile de Alexandru Macedon încoace! Sunt români din sudul Dunării, așa numiții, eufemistic, aromâni, și care au trăit pe la 1700 în marea capitală aromână Moscopole, ce număra 60.000 de locuitori pe vremea când Bucureștiul avea doar 20.000, localitate situată în Albania! Orașul a fost ars și apoi arat de albanezii musulmani, iar locuitorii săi s-au răspândit prin toată Europa. Ai mei, care erau în majoritate preoți, au ajuns în Transilvania, unde au devenit mari fețe bisericești. Primul mitropolit român al Ardealului a fost la 1700 un anume Vasile Moga! Lucian Blaga este vărul tatălui meu! De aceea concurez pentru România!
Ce vă determină să continuați și la 49 de ani?!
Sportul, în general, și patinajul, în special, sunt „droguri” intelectuale! Reprezintă singura modalitete de a scăpa de stresul cotidian și de angoase, de obsesii. În plus, sunt foarte mândru de fi stabilit pe parcursul ultimilor 10 ani, atenție, 60 de noi recorduri ale României la categoriile „Master”! Pentru mine asta însemnă enorm. Deși îmbătrânesc, în fiecare an îmi propun să alerg mai tare. Și, de obicei, reușesc!
Ce recorduri dețineți?
În ultimii doi ani am fost cel mai rapid român la 5 și 10 km indiferent de vârstă! Sincer, asta mă face să râd, dar în același timp să și plâng.
De ce?
Patinajul românesc a fost distrus de niște imbecili care au furat tot! Săracii copii nu mai au nimic de ce să se agațe. Cluburile dispar, iar MTS-u și guvernul nu mișcă un deget pentru a schimba situația. De trei ani, marele imbecil Adrian Ciobanu se judecă cu noua federație … Și nimeni nu vrea să ia o decizie… Ciobanu este „marele” antrenor care le-a dopat pe sportivele care au fost depistate pozitiv la Seul în 1988! O creatură abjectă, un securisto-comunist, care își bătea joc de sportive și fura banii tuturor. Prin 2012 a ajuns președintele federației de patinaj și a reușit, împreună cu secretarul de stat Dobrescu să devalizeze 300.000 de Euro! MTS-ul s-a spălat pe mâini, dar nu mai acordă nicio finanțare. Practic, federația nu există de 3 ani! Iar nebunul se judecă în continuare! Chiar ieri a fost un alt termen, dar, la presiunile politicului, hotărârea a fost amânata pentru 23 martie.
Cum e văzut sportul afară, acolo unde sunteți acum?
Ciudat, românii au impresia că în sportul din Occident curg lapte și miere! Nu este deloc așa. Părinții care vor ca odraslele lor să facă sport de performanță cotizează imens până pe la vreo 14-15 ani. Daca copilul este bun, atunci intră în sistem, dacă nu… la revedere!
Ce amintiri aveți despre România?
Amintirile mele despre România sunt dulci-acrișoare! în 1986, pe vremea când eram campion de juniori al României, dar aveam un antrenor-securist la Sibiu, unul Ion Armenciu, am fost suspendat pe viață din sport și trimis la minele de cărbuni din Valea Jiului pentru reeducare. Motivația oficială: „Indisciplină și atitudine neconformă cu etica și echitatea comunistă”. Când m-am întors de acolo eram o epavă… Fumam două pachete de „Bucegi” pe zi și consumam cel puțin un litru de coniac în fiecare zi! Comuniștii mi-au permis totuși să merg ulterior la facultate, după un an, cu o condiție: să studiez discipline tehnice într-un oraș muncitoresc. Eu terminasem Liceul de Filologie Istorie „Octavian Goga” din Sibiu! Așa am ajuns la Galați, unde am făcut Piscicultura! Umblam cu un cojoc de cioban și cu o traistă în care aveam o sticlă de vodcă „Săniuță” și un pachet de „Bucegi”. Ca să mă curețe, comuniștii m-au pus șef politico-idologic pe anul meu de studiu! Nu le-am făcut însă jocurile. Preferam ca în 90 la sută din timp să beau!
La Revoluție?
A venit Revoluția și am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior! Am fost mare revoluționar la Sibiu. În ianuarie 1990, în timp ce mulți dintre prietenii mei fugeau în străinătate, eu am rămas în țară ca să schimb istoria! Restul e … istorie. Mi-am pierdut 11 ani din viață bătându-mă cu morile de vânt. Nu am însă nici un regret. Consider că mi-am făcut datoria morală față de strămoșii mei, care au dat la vremea lor totul pentru țara asta.
Regrete? Aveți?
Regrete nu am. Privesc doar înapoi cu mânie. Mulți din cei plecați din România avem sentimentul ăsta. Țara a devenit o colonie a Uniunii Europene, care i-a transformat pe români în sclavi.
Ce planuri aveți?
Când voi ieși la pensie, prin 2023, mă voi așeza și voi scrie din amintiri. Vreo cinci ani am să stau la masa de scris!