În fiecare an, de vreun deceniu încoace, aplic pentru o acreditare la finala Ligii Campionilor. Şi de fiecare dată UEFA mi-o trage!
“We regret to inform you that on this occasion your accreditation and media booking requests for UEFA Champions League Final 2014 have not been accepted”. Acesta e mesajul pe care-l primesc an de an. Şi anul acesta a fost la fel. Numai că de data asta mi-am luat inima în dinţi şi le-am răspuns băieţilor de la UEFA.
Le-am spus că sunt un jurnalist bătrân, membru APS şi AIPS, care nu doreşte decât să-şi facă meseria. Nimic mai mult. Chiar am vrut să postez ceva pe blog. Nu ştiu, ceva, o înjurătură la adresa celor care dau acreditări pe criterii doar de ei ştiute.
Şi, surpriză, am primit răspuns! Eram invitat ieri dimineaţă ca, până la lăsarea serii, să le trimit câteva linkuri prin care să-mi justific activitatea. Şi le-am trimis!
Iar azi după amiază, în timp ce pândeam mailul în aşteptarea programului de la Eurosport, văd ca prin ceaţă o scrisorică de la UEFA! Băieţii mi-au dat acreditare pentru marea finală de sâmbăta viitoare de la Lisabona, dintre Real Madrid şi Atletico Madrid.
Cum nu mă descurc pe internet, am rugat un bun prieten să-mi facă urgent rezervare la un avion pe ruta Bucureşti – Lisabona. Când am văzut preţurile, mi-a căzut faţa… Mi-a scăzut brusc entuziasmul… Dar n-am cedat. N-am zis eu acum câţiva ani, chiar aici pe blog, că aş da şi cinci ani din viaţă doar să văd o semifinală de Liga campionilor? Am zis. Păi, la finală, preţul e mai mare!
La sugestia prietenului Emil Grădinescu, am făcut rezervare pentru un zbor Bucureşti – Madrid, vineri seară, cu o zi înaintea finalei, iar de la Madrid să continui drumul la Lisabona cu trenul.
Am uitat complet că cele două finaliste sunt din Madrid! Fir-ar al dracului de entuziasm!
Sunt singur în Mexic. E trecut de miezul nopţii. Am şi uitat să-i dau de mâncare lui Tommy. Nu ştiam de ce miaună ca un nebun. Săracul. I-am cerut scuze, povestindu-i că plec la finala Ligii Campionilor. Cred că a înţeles, pentru că n-a fost deloc încântat. Ştie că rămâne câteva zile singur. Am să vorbesc cu fetele să-l viziteze, că de luat nu cred că îl mai pot lua. Nu mai vrea Tommy.
Încerc de mai bine de o oră şi jumătate să fac rezervare pentru un bilet dus-întors la un tren pe ruta Madrid – Lisabona şi nu reuşesc. Mâine, la prima oră, o să cer ajutorul unuia care se descurcă mai bine decât mine pe net.
Până atunci voi visa. Voi visa la drumul Bucureşti – Madrid – Lisabona (şi retur, fireşte!), dar mai ales la faptul că, după aproape 20 de ani de presă, voi vedea, în sfârşit, o finală de Liga Campionilor!
Asadar ,visele devin realitate.Ma bucur ca cei de competenta au inteles sa aprecieze meritele unui om. Drum bun si vizionare placuta!
Felicitări! Distracție plăcută și să te întorci cu multe povești frumoase de acolo!